Comentariul pasajului
Versetul 229
Textul arab și traducerea din volum
ٱلطَّلَـٰقُ مَرَّتَانِ ۖ فَإِمْسَاكٌۢ بِمَعْرُوفٍ أَوْ تَسْرِيحٌۢ بِإِحْسَـٰنٍ ۗ وَلَا يَحِلُّ لَكُمْ أَن تَأْخُذُوا۟ مِمَّآ ءَاتَيْتُمُوهُنَّ شَيْـًٔا إِلَّآ أَن يَخَافَآ أَلَّا يُقِيمَا حُدُودَ ٱللَّهِ ۖ فَإِنْ خِفْتُمْ أَلَّا يُقِيمَا حُدُودَ ٱللَّهِ فَلَا جُنَاحَ عَلَيْهِمَا فِيمَا ٱفْتَدَتْ بِهِۦ ۗ تِلْكَ حُدُودُ ٱللَّهِ فَلَا تَعْتَدُوهَا ۚ وَمَن يَتَعَدَّ حُدُودَ ٱللَّهِ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٢٢٩﴾
229. Divortul este de doua ori; apoi urmeaza fie pastrarea cu bunatate, fie eliberarea cu buna purtare. Nu va este ingaduit sa luati inapoi ceva din ceea ce le-ati daruit, afara numai daca amandoi se tem ca nu vor putea respecta hotarele lui Allah. Daca va temeti ca ei nu vor putea respecta hotarele lui Allah, nu este niciun pacat asupra lor pentru ceea ce ea ofera ca rascumparare. Acestea sunt hotarele lui Allah, asa ca nu le incalcati. Cei care incalca hotarele lui Allah, aceia sunt nedreptii.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
In vremea ignorantei si la inceputul Islamului, barbatul putea divorta de sotia sa de un numar nelimitat de ori. Daca voia sa o vatame, divorta de ea, iar cand ea se apropia de sfarsitul perioadei de asteptare o lua inapoi, apoi divorta din nou de ea si repeta aceasta la nesfarsit. Prin aceasta, ea suferea o vatamare a carei amploare numai Allah o cunoaste.
Allah Preainaltul a vestit ca „divortul” care permite intoarcerea este „de doua ori”. Astfel, daca sotul nu urmareste vatamarea, are posibilitatea de a o lua inapoi si de a-si revedea hotararea in acest timp. Dupa depasirea celor doua divorturi nu mai exista aceasta posibilitate, fiindca cel care trece de doua fie se incumeta sa savarseasca un lucru interzis, fie nu doreste sa o pastreze, ci urmareste vatamarea ei.
De aceea Allah i-a poruncit sotului fie sa-si pastreze sotia „cu bunatate”, adica sa convietuiasca frumos cu ea, asa cum fac barbatii asemanatori lui cu sotiile lor - aceasta este alegerea mai buna -, fie sa o lase si sa se desparta de ea „cu buna purtare”. Din buna purtare face parte sa nu ia nimic din averea ei in schimbul despartirii, fiindca aceasta ar fi nedreptate si luare de avere fara o contraprestatie.
De aceea spune: „Nu va este ingaduit sa luati inapoi ceva din ceea ce le-ati daruit, afara numai daca amandoi se tem ca nu vor putea respecta hotarele lui Allah.” Acesta este khul'-ul savarsit in mod corect: sotia nu-si doreste sotul din pricina firii lui, a infatisarii lui ori a lipsurilor sale in privinta religiei si se teme ca nu-I va putea da ascultare lui Allah in privinta drepturilor lui. „Daca va temeti ca ei nu vor putea respecta hotarele lui Allah, nu este niciun pacat asupra lor pentru ceea ce ea ofera ca rascumparare”, fiindca aceasta este compensatia prin care ea obtine despartirea dorita. Versetul dovedeste legitimitatea khul'-ului atunci cand exista acest motiv.
„Acestea”, adica hotararile Legii mentionate, „sunt hotarele lui Allah”, hotararile pe care El le-a legiuit si la care v-a poruncit sa va opriti. „Cei care incalca hotarele lui Allah, aceia sunt nedreptii.” Ce nedreptate este mai mare decat aceea de a savarsi un lucru oprit, trecand dincolo de ceea ce este ingaduit, fiindca omului nu-i ajunge ceea ce Allah i-a facut permis?
Nedreptatea este de trei feluri: nedreptatea robului intre el si Allah, cea mai mare nedreptate a robului - shirk-ul - si nedreptatea robului fata de fapturi. Allah nu iarta shirk-ul decat prin cainta; din drepturile robilor El nu lasa nimic nepedepsit ori nereparat; iar nedreptatea dintre rob si Domnul sau, mai mica decat shirk-ul, se afla sub voia si intelepciunea Sa.