Al-Baqarah · 2:23–24

Versetele 23 si 24

Aceasta este o dovada rationala a sinceritatii Mesagerului lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si a adevarului celor aduse de el.

„Daca va aflati”, voi, cei care va impotriviti Mesagerului, ii respingeti chemarea si pretindeti ca minte, „la indoiala” si nesiguranta cu privire la ceea ce i-am pogorat robului Nostru - daca este adevarat sau nu -, iata o proba dreapta, care va hotari intre voi si el. El este un om asemenea voua, nu o fiinta de alta natura. Il cunoasteti, caci a crescut printre voi. Nu scrie si nu citeste, dar v-a adus o Carte despre care spune ca vine de la Allah, in vreme ce voi spuneti ca a nascocit-o si a pus-o pe seama Lui.

Daca lucrurile stau asa cum sustineti, aduceti o sura asemenea lui si cereti ajutorul oricui puteti dintre sprijinitorii si martorii vostri. Acest lucru ar trebui sa va fie usor, mai ales pentru ca sunteti oameni ai elocintei si ai oratoriei si nutriti o dusmanie puternica fata de Mesager. Daca aduceti o asemenea sura, atunci lucrurile stau asa cum sustineti. Daca insa nu aduceti una, sunteti cu totul neputinciosi si nu veti putea aduce niciodata o sura asemenea lui. Aceasta provocare va este adresata cu echitate, facandu-vi-se, de dragul argumentului, concesia cuprinsa in propria voastra pretentie. Ea este un semn maret si o dovada limpede a sinceritatii sale si a adevarului celor aduse de el.

Prin urmare, sunteti datori sa-l urmati si sa va feriti de Focul atat de fierbinte si de puternic, incat oamenii si pietrele ii sunt combustibil. El nu este asemenea focului din aceasta lume, care se aprinde cu lemne. Acest Foc este pregatit si randuit pentru cei care nu cred in Allah si in Mesagerii Sai. Feriti-va, asadar, sa nu credeti in Mesagerul Sau dupa ce vi s-a aratat limpede ca el este Mesagerul lui Allah.

Acest verset si cele asemenea lui sunt numite versetele provocarii, deoarece arata neputinta fapturilor de a aduce ceva asemenea acestui Coran. Allah Preainaltul spune: „Spune: Daca oamenii si djinnii s-ar aduna ca sa aduca ceva asemenea acestui Coran, nu ar putea aduce ceva asemenea lui, chiar daca s-ar sprijini unii pe altii” (al-Isra', 17:88).

Cum ar putea o faptura creata din tarana sa rosteasca vorbe asemenea cuvintelor Domnului domnilor? Cum ar putea cel lipsit si nevoias din toate punctele de vedere sa aduca vorbe asemenea cuvintelor Celui Desavarsit, Care are desavarsirea absoluta si este pe deplin independent de orice? Aceasta nu este cu putinta si depaseste puterea omului. Oricine are chiar si cea mai mica pricepere si cunoastere a felurilor de exprimare va vedea diferenta uriasa atunci cand cantareste acest Coran maret in raport cu vorbele oamenilor elocventi.

Cuvintele „Daca va aflati la indoiala” arata ca acela pentru care exista speranta de a fi calauzit din ratacire este omul cuprins de indoiala si nedumerire, care nu deosebeste adevarul de falsitate. Daca adevarul ii este explicat, este de asteptat sa-l urmeze, cu conditia sa-l caute cu sinceritate.

Cat despre cel incapatanat, care cunoaste adevarul, dar il paraseste, el nu se mai poate intoarce, pentru ca a parasit adevarul dupa ce i s-a aratat limpede si nu din nestiinta. Pentru el nu mai exista niciun mijloc de indreptare. La fel, celui care se indoieste, dar nu este sincer in cautarea adevarului, ci se indeparteaza si nu se straduieste sa-l caute, de cele mai multe ori nu i se daruieste izbanda.

Descrierea Mesagerului drept „rob” in acest context maret arata ca cea mai inalta dintre insusirile sale este implinirea robiei fata de Allah, intr-un chip pe care nimeni dintre cei dintai sau cei de pe urma nu l-a egalat.

El este descris drept rob si in contextul calatoriei de noapte: „Slava Celui Care l-a purtat noaptea pe robul Sau...” (al-Isra', 17:1), precum si in contextul pogorarii revelatiei: „Binecuvantat este Cel Care a pogorat Indreptarul asupra robului Sau, pentru ca el sa fie un prevenitor pentru lumi” (al-Furqan, 25:1).

Cuvintele „pregatit pentru necredinciosi” si versetele asemanatoare sunt o dovada pentru invatatura Ahl as-Sunnah wa al-Jama'ah, potrivit careia Paradisul si Focul sunt deja create, spre deosebire de ceea ce sustin mu'tazilitii.

Ele arata, de asemenea, ca aceia care afirma unicitatea lui Allah, chiar daca savarsesc unele pacate mari, nu vor ramane vesnic in Foc. Allah spune ca el este „pregatit pentru necredinciosi”. Daca pacatosii dintre cei care afirma unicitatea lui Allah ar ramane vesnic acolo, Focul nu ar fi descris ca fiind pregatit numai pentru necredinciosi. Aceasta se deosebeste de invatatura kharijitilor si a mu'tazilitilor.

Versetele mai arata ca pedeapsa este meritata din pricina necredintei si a feluritelor pacate.