Explicația Coranului în română

Al-Baqarah · 2:224

Sura 2 · Vaca · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 2:224. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetul 224

Textul arab și traducerea din volum

وَلَا تَجْعَلُوا۟ ٱللَّهَ عُرْضَةً لِّأَيْمَـٰنِكُمْ أَن تَبَرُّوا۟ وَتَتَّقُوا۟ وَتُصْلِحُوا۟ بَيْنَ ٱلنَّاسِ ۗ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ ﴿٢٢٤﴾

224. Nu faceti din juramintele voastre pe Allah o piedica pentru a savarsi binele, a fi evlaviosi si a impaca oamenii. Iar Allah este Atoateauzitor, Atotstiutor.

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Scopul juramantului este preamarirea Celui pe care se jura si intarirea lucrului jurat. Allah Preainaltul a poruncit pastrarea juramintelor, ceea ce ar cere, in principiu, respectarea lor in orice privinta. El a facut insa exceptie atunci cand respectarea juramantului presupune parasirea unui lucru mai iubit de El.

Allah le-a interzis robilor Sai sa faca din juramintele lor o piedica ce ii opreste sa savarseasca binele, sa se fereasca de rau si sa impace oamenii. Cel care jura sa paraseasca o obligatie trebuie sa-si incalce juramantul si ii este interzis sa staruie in respectarea lui. Celui care jura sa paraseasca un lucru recomandat ii este recomandat sa-si incalce juramantul. Cel care jura sa savarseasca un lucru interzis trebuie sa-si incalce juramantul, iar celui care jura sa savarseasca un lucru nerecomandat ii este recomandat sa-l incalce.

In privinta unui lucru ingaduit, se cuvine ca juramantul sa fie pastrat. Din acest verset se deduce regula cunoscuta potrivit careia, atunci cand mai multe foloase intra in conflict, se da intaietate celui mai important. Aici, ducerea juramantului pana la capat cuprinde un folos, insa implinirea poruncilor lui Allah in lucrurile amintite cuprinde un folos mai mare, de aceea ii este data intaietate.

Apoi versetul se incheie cu aceste doua Nume nobile: „Allah este Atoateauzitor”, adica aude toate glasurile, si „Atotstiutor”, adica stie scopurile si intentiile. Aici intra auzirea cuvintelor celor care jura si cunoasterea intentiilor lor, bune ori rele. In aceasta se afla avertizarea cu privire la rasplata Sa: faptele si intentiile voastre sunt pe deplin cunoscute de El.