Comentariul pasajului
Versetul 216
Textul arab și traducerea din volum
كُتِبَ عَلَيْكُمُ ٱلْقِتَالُ وَهُوَ كُرْهٌ لَّكُمْ ۖ وَعَسَىٰٓ أَن تَكْرَهُوا۟ شَيْـًٔا وَهُوَ خَيْرٌ لَّكُمْ ۖ وَعَسَىٰٓ أَن تُحِبُّوا۟ شَيْـًٔا وَهُوَ شَرٌّ لَّكُمْ ۗ وَٱللَّهُ يَعْلَمُ وَأَنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ ﴿٢١٦﴾
216. Lupta v-a fost prescrisa, desi va este neplacuta. Se poate sa va displaca un lucru care este bun pentru voi si se poate sa iubiti un lucru care este rau pentru voi. Allah stie, iar voi nu stiti.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Acest verset cuprinde prescrierea luptei pe calea lui Allah, dupa ce credinciosilor li se poruncise sa se abtina din pricina slabiciunii lor si a neputintei de a o purta. Cand Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a emigrat la Medina, iar musulmanii s-au inmultit si au devenit puternici, Allah Preainaltul le-a poruncit lupta.
El a vestit ca lupta le este neplacuta din cauza oboselii, a greutatii si a feluritelor primejdii la care ii expune. Cu toate acestea, ea este un bine deplin, datorita marii rasplati, feririi de pedeapsa dureroasa, victoriei asupra dusmanilor, dobandirii prazii si altor urmari dorite, in pofida neplacerii luptei.
„Se poate sa iubiti un lucru care este rau pentru voi”, cum este parasirea luptei si cautarea odihnei. Aceasta este un rau, deoarece duce la esec, la stapanirea dusmanilor asupra Islamului si a oamenilor sai, la injosire si umilire, la pierderea unei rasplati mari si la venirea pedepsei.
Aceste versete sunt generale si statornicesc ca faptele bune pe care sufletele le urasc din cauza greutatii pe care o presupun sunt, fara indoiala, un bine. Faptele rele pe care sufletele le iubesc pentru odihna si placerea pe care si le inchipuie in ele sunt, fara indoiala, un rau.
Cat despre lucrurile lumesti, regula nu se aplica in toate cazurile. Cel mai adesea insa, atunci cand robul credincios iubeste un lucru, iar Allah randuieste cauze care il indeparteaza de acel lucru, aceasta este spre binele lui. In asemenea situatie, raspunsul cel mai potrivit este sa-I multumeasca lui Allah si sa creada ca binele se afla in ceea ce s-a intamplat.
El stie ca Allah Preainaltul este mai milostiv cu robul decat este acesta cu sine insusi, poate randui mai bine ceea ce ii este de folos si cunoaste mai bine ceea ce ii este de folos. Allah Preainaltul spune: „Allah stie, iar voi nu stiti.” Se cuvine, asadar, sa primiti hotararile Sale, fie ca va plac, fie ca va displac.
Fiindca porunca luptei fusese rostita fara o limitare, ea ar fi cuprins lunile sacre si celelalte luni. Allah Preainaltul a exceptat lupta in lunile sacre si a spus: