Comentariul pasajului
Versetul 215
Textul arab și traducerea din volum
يَسْـَٔلُونَكَ مَاذَا يُنفِقُونَ ۖ قُلْ مَآ أَنفَقْتُم مِّنْ خَيْرٍ فَلِلْوَٰلِدَيْنِ وَٱلْأَقْرَبِينَ وَٱلْيَتَـٰمَىٰ وَٱلْمَسَـٰكِينِ وَٱبْنِ ٱلسَّبِيلِ ۗ وَمَا تَفْعَلُوا۟ مِنْ خَيْرٍ فَإِنَّ ٱللَّهَ بِهِۦ عَلِيمٌ ﴿٢١٥﴾
215. Ei te intreaba ce sa cheltuiasca. Spune: „Orice bun cheltuit trebuie daruit parintilor, rudelor apropiate, orfanilor, nevoiasilor si calatorului ramas fara mijloace. Orice bine savarsiti, Allah il cunoaste.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Ei te intreaba despre cheltuire. Intrebarea cuprinde atat ce trebuie cheltuit, cat si cui trebuie daruit. Allah le-a raspuns: „Orice bun cheltuit”, adica orice avere, putina ori multa.
Cei mai vrednici sa o primeasca si cei al caror drept impune sa aiba intaietate sunt parintii. Bunatatea fata de ei este obligatorie, iar neascultarea lor este interzisa. Una dintre cele mai mari forme ale bunatatii este cheltuirea pentru ei, iar una dintre cele mai grave forme ale neascultarii este parasirea intretinerii lor. De aceea, cheltuirea pentru parinti este obligatorie pentru cel care are mijloace.
Dupa ei urmeaza rudele apropiate, fiecare dupa gradul de rudenie: cea mai apropiata, apoi urmatoarea, tinand seama de apropiere si de nevoie. Cheltuirea pentru ele este, in acelasi timp, milostenie si pastrare a legaturii de rudenie.
„Orfanii” sunt copiii mici care nu au pe cineva care sa le poarte de grija. De obicei, ei se afla in nevoie, fiindca nu se pot ingriji singuri de propriile nevoi si l-au pierdut pe cel care ii intretinea. Allah le-a poruncit robilor sa le arate blandete si indurare.
„Nevoiasii” sunt oamenii apasati de nevoie si lipsiti de mijloace. Lor trebuie sa li se daruiasca atat cat sa le acopere nevoia si sa-i scoata din lipsuri.
„Calatorul ramas fara mijloace” este strainul ramas fara mijloace intr-o alta tara. El trebuie ajutat prin oferirea mijloacelor necesare pentru a ajunge la destinatie.
Allah Preainaltul a mentionat in mod deosebit aceste categorii din cauza nevoii lor mari. Apoi a generalizat, spunand: „Orice bine savarsiti” - prin milostenie fata de acestia ori fata de altii si prin toate felurile de ascultare si de apropiere de Allah, deoarece toate intra in denumirea de bine - „Allah il cunoaste”.
El va va rasplati pentru bine si va pastra rasplata lui pentru voi, pe fiecare potrivit intentiei si sinceritatii sale, marimii ori micimii cheltuielii, gravitatii nevoii si folosului adus de dar.