Al-Baqarah · 2:203

Versetul 203

Allah Preainaltul porunceste pomenirea Sa in zilele hotarate, cele trei zile at-tashriq care urmeaza Zilei Jertfei, datorita virtutii si cinstei lor si fiindca in ele se implinesc celelalte ritualuri ale Hajj-ului. In aceste zile oamenii sunt oaspetii lui Allah; de aceea postul le-a fost interzis. Pomenirea lui Allah in aceste zile are o insemnatate aparte, pe care nu o are in alte zile. De aceea Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a spus: „Zilele at-tashriq sunt zile de mancare, bautura si pomenire a lui Allah.”²²

Pomenirea lui Allah in aceste zile cuprinde pomenirea Sa la aruncarea pietricelelor la jamarat, la sacrificarea jertfei si pomenirea randuita dupa rugaciunile obligatorii. Unii invatati au spus ca in aceste zile este recomandat takbir-ul nerestrictionat, asemenea primelor zece zile din Dhu al-Hijjah, iar aceasta opinie nu este lipsita de temei.

„Cel care se grabeste sa plece dupa doua zile”, adica paraseste Mina inainte de apusul soarelui din ziua a doua, „nu savarseste niciun pacat”. „Iar cel care ramane mai mult”, innopteaza la Mina in noaptea dinaintea zilei a treia si arunca pietricelele in ziua urmatoare, „nu savarseste niciun pacat”. Aceasta este o usurare de la Allah Preainaltul pentru robii Sai, caci le-a ingaduit ambele variante. Este insa cunoscut ca, atunci cand amandoua sunt ingaduite, ramanerea este mai buna, fiindca astfel se implinesc mai multe acte de adorare.

Fiindca negarea pacatului ar putea fi inteleasa ca privind atat lucrul mentionat, cat si alte lucruri, desi aici pacatul este indepartat numai in privinta plecarii mai devreme ori a sederii mai indelungate, Allah a adaugat conditia: „pentru cel care se teme de Allah”, adica acela care se teme de Allah in toate treburile sale si in toate imprejurarile Hajj-ului. Cel care se teme de Allah in toate lucrurile dobandeste indepartarea pacatului in toate; iar cel care se teme de El intr-o privinta, dar nu si in alta, primeste rasplata potrivit faptei sale.

„Temeti-va de Allah”, implinind poruncile Sale si parasind neascultarea, „si sa stiti ca la El veti fi adunati”, iar El va va rasplati pentru faptele voastre. Cel care s-a temut de Allah va gasi la El rasplata evlaviei sale, iar cel care nu s-a temut de El va primi cea mai aspra pedeapsa. Cunoasterea rasplatii faptelor este unul dintre cele mai puternice motive ale evlaviei; de aceea Allah Preainaltul a indemnat la aceasta cunoastere.