Al-Baqarah · 2:196

Versetul 196

Cuvintele „Impliniti Hajj-ul si 'umrah” dovedesc mai multe lucruri:

Mai intai, obligativitatea Hajj-ului si a 'umrah. In al doilea rand, obligativitatea implinirii lor depline, cu stalpii si indatoririle lor, asa cum arata fapta Profetului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si cuvintele sale: „Luati de la mine ritualurile voastre.” In al treilea rand, in ele se afla o dovada pentru cei care considera 'umrah obligatorie.¹⁸

In al patrulea rand, dupa ce omul a inceput Hajj-ul ori 'umrah, este obligat sa le duca la capat chiar daca ele sunt voluntare. In al cincilea rand, porunca de a le implini cu precizie si in cel mai bun chip, ceea ce inseamna mai mult decat simpla savarsire a lucrurilor obligatorii. In al saselea rand, porunca de a le savarsi cu sinceritate „pentru Allah” Preainaltul.

In al saptelea rand, cel care a intrat in starea de ihram pentru Hajj ori 'umrah nu poate iesi din ea inainte sa le desavarseasca, in afara exceptiei facute de Allah: impiedicarea. De aceea Allah spune: „Daca sunteti impiedicati”, adica daca o boala, ratacirea drumului, un dusman ori un alt fel de piedica va opreste sa ajungeti la Casa pentru a desavarsi Hajj-ul ori 'umrah.

„Aduceti jertfa pe care o puteti dobandi cu usurinta”, adica sacrificati animalul de jertfa pe care il puteti dobandi: a saptea parte dintr-o camila, a saptea parte dintr-o vita sau o oaie. Cel impiedicat il sacrifica, isi rade capul si iese din starea de ihram din cauza piedicii, asa cum au facut Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si Companionii sai cand politeistii i-au oprit in anul al-Hudaybiyah. Daca nu gaseste animalul de jertfa, posteste in locul lui zece zile, asemenea celui care savarseste Hajj at-tamattu', apoi iese din starea de ihram.¹⁹

„Nu va radeti capetele pana cand jertfa ajunge la locul ei de sacrificare.” Indepartarea parului prin radere ori prin alt mijloc este una dintre interdictiile starii de ihram. Sensul este acelasi pentru parul capului si pentru cel al trupului, fiindca scopul este ca omul sa ramana cu infatisarea neingrijita si sa fie lipsit de confortul indepartarii parului, iar aceasta ratiune se aplica si parului de pe restul trupului.

Multi invatati au facut analogie intre indepartarea parului si taierea unghiilor, deoarece amandoua aduc confort. Interdictia continua pana cand jertfa ajunge la locul sacrificarii, in Ziua Jertfei. Este de preferat ca raderea capului sa aiba loc dupa sacrificare, asa cum arata versetul.

Din verset se intelege si ca omul care savarseste Hajj at-tamattu' si a adus cu el animalul de jertfa nu iese din starea de ihram a 'umrah inainte de Ziua Jertfei. Dupa ce face tawaf-ul si sa'y-ul pentru 'umrah, intra in ihram pentru Hajj si nu ii este ingaduit sa iasa din ihram, deoarece a adus jertfa cu el.

Allah Preabinecuvantatul si Preainaltul a interzis aceasta fiindca aceasta stare implica smerenie, supunere, umilinta inaintea Lui si modestie, care reprezinta adevaratul bine al robului, fara sa-i aduca vreun rau.

Daca se iveste insa o vatamare - omul este bolnav si raderea capului il ajuta, ori are rani, paduchi sau ceva asemanator - ii este ingaduit sa-si rada capul. El trebuie insa sa ofere o rascumparare: sa posteasca trei zile, sa hraneasca sase nevoiasi ori sa sacrifice un animal care indeplineste conditiile unei jertfe udhiyah. El poate alege intre aceste lucruri; cea mai buna este jertfa, apoi milostenia, apoi postul.

Aceeasi randuiala se aplica oricarui lucru asemanator: taierea unghiilor, acoperirea capului, purtarea hainelor croite dupa forma trupului ori folosirea parfumului. Acestea sunt ingaduite la nevoie, cu obligatia rascumpararii amintite, fiindca toate urmaresc dobandirea confortului.

„Iar cand sunteti in siguranta”, adica atunci cand puteti ajunge la Casa fara sa fiti impiedicati de un dusman ori de altceva, „cel care savarseste 'umrah, apoi iese din starea de ihram pana la Hajj”, folosindu-se de ea pentru a ajunge la Hajj si bucurandu-se de iesirea din ihram dupa incheierea ei, „trebuie sa aduca jertfa pe care o poate dobandi cu usurinta”, adica sa ofere un animal de jertfa care indeplineste conditiile unei udhiyah.

Aceasta este jertfa unui ritual, datorata pentru implinirea celor doua ritualuri intr-o singura calatorie si pentru binefacerea lui Allah de a-i ingadui sa se bucure de iesirea din ihram dupa incheierea 'umrah si inainte de inceperea Hajj-ului. Aceeasi randuiala i se aplica celui care savarseste Hajj al-qiran, fiindca si el implineste cele doua ritualuri intr-o singura calatorie.

Sensul versetului arata ca omul care savarseste numai Hajj-ul, Hajj al-ifrad, nu este dator sa aduca jertfa. Versetul dovedeste ca Hajj at-tamattu' este ingaduit si constituie chiar o fapta virtuoasa si ca poate fi savarsit in lunile Hajj-ului.

„Cel care nu gaseste mijloacele necesare”, adica nu gaseste animalul de jertfa ori pretul sau, „sa posteasca trei zile in timpul Hajj-ului”. Timpul in care postul devine ingaduit incepe odata cu intrarea in ihram pentru 'umrah si se incheie cu cele trei zile de dupa Ziua Jertfei, zilele aruncarii pietricelelor la jamarat si ale innoptarii la Mina. Insa este de preferat sa posteasca in zilele a saptea, a opta si a noua. „Si sapte [zile] atunci cand va intoarceti”, adica dupa ce ati incheiat ritualurile Hajj-ului. Este ingaduit sa postiti aceste sapte zile in Mecca, pe drum ori dupa ce ati ajuns la familie.

„Aceasta” obligatie de a aduce jertfa pentru cel care savarseste Hajj at-tamattu' se aplica „celui a carui familie nu locuieste langa Moscheea Sacra”, adica celui care locuieste la distanta unei calatorii in care rugaciunea poate fi scurtata ori mai departe, sau celui a carui locuinta este socotita, potrivit obiceiului, departe de Moscheea Sacra. Acesta este cel dator sa aduca jertfa, fiindca implineste cele doua ritualuri intr-o singura calatorie. Cat despre cel a carui familie locuieste langa Moscheea Sacra, el nu datoreaza nicio jertfa, deoarece motivul care ar face-o obligatorie nu exista in cazul sau.

„Temeti-va de Allah” in toate treburile voastre, implinind poruncile Sale si ferindu-va de interdictiile Sale. Aici intra si respectarea poruncilor si a interdictiilor mentionate in acest verset. „Si sa stiti ca Allah este aspru in pedeapsa” fata de cel care nu I se supune. Aceasta cunoastere impune evlavia: cel care se teme de pedeapsa lui Allah se va opri de la ceea ce o atrage, dupa cum cel care nadajduieste in rasplata lui Allah va savarsi ceea ce duce la ea. In schimb, cel care nu se teme de pedeapsa si nu nadajduieste in rasplata se arunca in lucrurile interzise si indrazneste sa paraseasca indatoririle.