Al-Baqarah · 2:195

Versetul 195

Allah Preainaltul le porunceste robilor Sai sa daruiasca pe calea Sa, adica sa-si cheltuiasca averile pe caile care duc la Allah. Aici intra toate caile binelui: milostenia oferita unui nevoias ori unei rude si cheltuirea pentru cel a carui intretinere este obligatorie.

Cea mai insemnata dintre acestea si cea dintai cuprinsa in verset este cheltuirea pentru jihad pe calea lui Allah. Aceasta este o forma de jihad prin avere si este obligatorie asemenea jihadului prin trup. Ea aduce foloase mari: ajuta la intarirea musulmanilor, la slabirea asocierii de parteneri si a adeptilor ei, precum si la statornicirea si sprijinirea religiei lui Allah.

Jihadul pe calea lui Allah nu poate dainui decat sprijinit prin cheltuire. Cheltuirea este pentru el asemenea sufletului pentru trup: nu poate exista fara ea. Parasirea cheltuirii pe calea lui Allah duce la slabirea jihadului, la stapanirea dusmanilor si la intetirea atacului lor. Astfel, cuvintele „nu va aruncati cu propriile maini in pieire” arata motivul poruncii de a cheltui.

Aruncarea cu propriile maini in pieire imbraca doua forme: parasirea unei porunci, atunci cand aceasta parasire duce ori este aproape sa duca la pierzania trupului sau a sufletului, si savarsirea unei fapte care duce la distrugerea trupului ori a sufletului.

Aici intra multe lucruri: parasirea jihadului pe calea lui Allah ori a cheltuirii pentru el, care duce la stapanirea dusmanilor; expunerea necugetata la primejdie in lupta, intr-o calatorie primejdioasa ori intr-un loc cu animale de prada sau serpi; urcarea intr-un copac ori pe o constructie periculoasa; intrarea sub ceva primejdios si alte fapte asemanatoare. Cel care le savarseste se arunca singur in pieire.

Tot aici intra staruinta in neascultarea lui Allah, pierderea nadejdii in pocainta si parasirea indatoririlor poruncite de Allah, atunci cand parasirea lor inseamna pierzanie pentru suflet si religie.

Fiindca daruirea pe calea lui Allah este o forma a binefacerii, Allah a poruncit binefacerea in general si a spus: „Savarsiti binele; cu adevarat, Allah ii iubeste pe binefacatori.” Aceasta cuprinde toate formele binefacerii, fiindca El nu a restrans-o la un anumit lucru.

Aici intra binefacerea prin avere, asa cum s-a aratat mai sus, si binefacerea prin pozitia de care omul se bucura, mijlocind pentru altii si ajutandu-i in chipuri asemanatoare. Intra poruncirea binelui, oprirea raului si predarea cunoasterii folositoare. Intra implinirea nevoilor oamenilor: usurarea necazurilor lor, inlaturarea greutatilor, vizitarea bolnavilor, insotirea cortegiilor funerare, calauzirea celui ratacit, ajutarea celui care lucreaza, indeplinirea unei lucrari pentru cel care nu o poate face bine si alte fapte asemanatoare de bunatate pe care Allah le-a poruncit.

Din binefacere face parte si desavarsirea adorarii lui Allah Preainaltul, asa cum a spus Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „Sa-L adori pe Allah ca si cum L-ai vedea, iar daca tu nu-L vezi, El te vede.”¹⁷

Cel care se caracterizeaza prin aceste insusiri se numara printre cei despre care Allah a spus: „Cei care savarsesc binele vor avea cea mai buna rasplata si inca si mai mult” (Yunus, 10:26). Allah este cu el, il indreapta, il calauzeste si il ajuta in toate treburile sale.

Dupa ce Allah Preainaltul a incheiat prezentarea randuielilor postului si jihadului, a mentionat randuielile Hajj-ului si a spus: