Comentariul pasajului
Versetul 189
Textul arab și traducerea din volum
۞ يَسْـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلْأَهِلَّةِ ۖ قُلْ هِىَ مَوَٰقِيتُ لِلنَّاسِ وَٱلْحَجِّ ۗ وَلَيْسَ ٱلْبِرُّ بِأَن تَأْتُوا۟ ٱلْبُيُوتَ مِن ظُهُورِهَا وَلَـٰكِنَّ ٱلْبِرَّ مَنِ ٱتَّقَىٰ ۗ وَأْتُوا۟ ٱلْبُيُوتَ مِنْ أَبْوَٰبِهَا ۚ وَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ ﴿١٨٩﴾
189. Ei te intreaba despre lunile noi. Spune: „Ele sunt repere pentru masurarea timpului in treburile oamenilor si pentru Hajj.” Dreptatea nu inseamna sa intrati in case prin partea din spate, ci drept este cel care se teme de Allah. Intrati in case prin usile lor si temeti-va de Allah, pentru ca voi sa izbanditi.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
„Ei te intreaba despre lunile noi”: termenul arab folosit este pluralul cuvantului hilal. Intrebarea priveste folosul lor si intelepciunea randuirii lor. Sau poate ca intrebarea priveste insasi natura lor. „Spune: Ele sunt repere pentru masurarea timpului in treburile oamenilor”, adica Allah Preainaltul, prin blandetea si indurarea Sa, le-a randuit in acest chip: semiluna apare subtire la inceputul lunii, apoi creste pana la jumatatea ei, dupa care incepe sa descreasca pana la sfarsitul lunii.
Astfel, oamenii cunosc prin ea timpul actelor lor de adorare: postul, termenele pentru zakah si ispasiri, precum si vremea Hajj-ului. Fiindca Hajj-ul se implineste in luni cunoscute si cuprinde multe intervale de timp, Allah a spus in mod deosebit: „si pentru Hajj”.
Prin fazele lunii se cunosc si termenele datoriilor amanate, durata inchirierilor, perioada de asteptare a femeii, durata sarcinii si alte lucruri de care au nevoie fapturile. Allah Preainaltul le-a facut un mijloc de masurare pe care il poate cunoaste oricine: tanar ori varstnic, invatat ori nestiutor. Daca timpul ar fi socotit numai dupa anul solar, foarte putini oameni l-ar putea cunoaste.
„Dreptatea nu inseamna sa intrati in case prin partea din spate.” Cand intrau in starea de ihram, ansarii si alti arabi nu patrundeau in case pe usile lor. Ei faceau aceasta ca act de adorare si credeau ca este o forma a dreptatii. Allah Preainaltul le-a vestit ca aceasta nu este dreptate, fiindca El nu le-o legiferase. Oricine Il adora printr-un act pe care Allah si Mesagerul Sau nu l-au legiferat savarseste o inovatie religioasa. Allah le-a poruncit sa intre in case prin usile lor, fiindca acest lucru le este mai usor, iar usurinta este una dintre regulile Legii.
Din indrumarea versetului se intelege ca omul trebuie sa abordeze orice lucru pe calea usoara si scurta pe care Allah a facut-o mijloc de a ajunge la el. Cel care porunceste binele si opreste raul trebuie sa tina seama de starea persoanei careia i se adreseaza si sa foloseasca blandetea si intelepciunea practica prin care scopul este atins in intregime ori macar in parte.
Cel care invata si cel care ii invata pe altii trebuie sa urmeze calea cea mai scurta si mai usoara prin care scopul lor poate fi atins. La fel, oricine urmareste un lucru, il abordeaza pe calea potrivita si staruie in urmarirea lui isi va atinge neaparat scopul, cu ajutorul Regelui vrednic de adorare.
„Si temeti-va de Allah”: aceasta este dreptatea pe care Allah a poruncit-o, adica statornicia neincetata in evlavie prin implinirea poruncilor Sale si ferirea de ceea ce El a interzis. Evlavia este cauza izbanzii: dobandirea lucrului cautat si salvarea de lucrul temut. Cel care nu se teme de Allah Preainaltul nu are nicio cale spre izbanda, iar cel care se teme de El dobandeste izbanda si reusita.