Comentariul pasajului
Versetul 187
Textul arab și traducerea din volum
أُحِلَّ لَكُمْ لَيْلَةَ ٱلصِّيَامِ ٱلرَّفَثُ إِلَىٰ نِسَآئِكُمْ ۚ هُنَّ لِبَاسٌ لَّكُمْ وَأَنتُمْ لِبَاسٌ لَّهُنَّ ۗ عَلِمَ ٱللَّهُ أَنَّكُمْ كُنتُمْ تَخْتَانُونَ أَنفُسَكُمْ فَتَابَ عَلَيْكُمْ وَعَفَا عَنكُمْ ۖ فَٱلْـَٔـٰنَ بَـٰشِرُوهُنَّ وَٱبْتَغُوا۟ مَا كَتَبَ ٱللَّهُ لَكُمْ ۚ وَكُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ حَتَّىٰ يَتَبَيَّنَ لَكُمُ ٱلْخَيْطُ ٱلْأَبْيَضُ مِنَ ٱلْخَيْطِ ٱلْأَسْوَدِ مِنَ ٱلْفَجْرِ ۖ ثُمَّ أَتِمُّوا۟ ٱلصِّيَامَ إِلَى ٱلَّيْلِ ۚ وَلَا تُبَـٰشِرُوهُنَّ وَأَنتُمْ عَـٰكِفُونَ فِى ٱلْمَسَـٰجِدِ ۗ تِلْكَ حُدُودُ ٱللَّهِ فَلَا تَقْرَبُوهَا ۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ ءَايَـٰتِهِۦ لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمْ يَتَّقُونَ ﴿١٨٧﴾
187. Vi s-a ingaduit ca in noptile postului sa aveti legaturi intime cu sotiile voastre. Ele sunt un vesmant pentru voi, iar voi sunteti un vesmant pentru ele. Allah a stiut ca va tradati pe voi insiva, asa ca v-a primit pocainta si v-a iertat. Acum apropiati-va de ele si cautati ceea ce Allah a randuit pentru voi. Mancati si beti pana cand firul alb al zorilor vi se deosebeste limpede de firul negru, apoi desavarsiti postul pana la noapte. Nu va apropiati de ele cand va aflati in retragere de adorare in moschei. Acestea sunt hotarele lui Allah, asa ca nu va apropiati de ele. Astfel Allah le lamureste oamenilor semnele Sale, pentru ca ei sa devina evlaviosi.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
La inceputul prescrierii postului, musulmanilor le era interzis sa manance, sa bea si sa aiba relatii intime noaptea, dupa ce adormeau. Aceasta le-a adus greutate unora dintre ei, astfel ca Allah Preainaltul le-a usurat randuiala si le-a ingaduit, in toate noptile postului, mancarea, bautura si relatiile intime, indiferent daca dormisera ori nu. El a facut aceasta fiindca ei isi tradau propriile suflete, neizbutind sa respecte o parte din ceea ce li se poruncise.
„V-a primit pocainta”, usurandu-va o randuiala care, daca nu ar fi fost usurata, ar fi dus la pacat, „si v-a iertat” pentru ceea ce savarsiserati mai inainte, tradandu-va pe voi insiva.
„Acum”, dupa aceasta ingaduinta si usurare venite de la Allah, „apropiati-va de ele”, prin relatii intime, sarut, atingere si alte forme de apropiere, „si cautati ceea ce Allah a randuit pentru voi”. Adica, atunci cand va apropiati de sotiile voastre, aveti intentia de a va apropia de Allah Preainaltul si urmariti scopul cel mai inalt al relatiei conjugale: dobandirea urmasilor, pastrarea castitatii voastre si a sotiilor voastre si implinirea scopurilor casatoriei.
Printre lucrurile randuite pentru voi se numara si Laylat al-Qadr, Noaptea Hotararii, una dintre noptile postului din Ramadan. Nu se cuvine sa va lasati preocupati de aceasta placere pana intr-atat incat sa pierdeti acea noapte. Placerea poate fi dobandita si mai tarziu, insa Laylat al-Qadr, odata pierduta, nu mai poate fi recuperata.
„Mancati si beti pana cand firul alb al zorilor vi se deosebeste limpede de firul negru.” Acesta este hotarul pana la care sunt ingaduite mancarea, bautura si relatiile intime. Versetul arata ca omul care mananca ori face altceva asemanator, nefiind sigur daca s-au ivit zorile, nu savarseste niciun pacat.
El dovedeste si ca masa dinaintea zorilor (suhur) este recomandata, deoarece formularea cuprinde o porunca, precum si ca este recomandata amanarea ei, in acord cu ingaduinta lui Allah si cu usurarea pe care o daruieste robilor Sai.
Versetul mai dovedeste ca zorile il pot gasi pe om in starea de janabah, dupa relatii intime, inainte ca acesta sa faca baia rituala, iar postul lui este valabil. Ingaduirea relatiilor intime pana la ivirea zorilor implica in mod necesar ca zorile il pot gasi in starea de janabah, iar ceea ce urmeaza in mod necesar dintr-un adevar este, la randul sau, adevarat.
„Apoi”, cand se ivesc zorile, „desavarsiti postul”, adica abtineti-va de la lucrurile care il intrerup, „pana la noapte”, adica pana la apusul soarelui.
Ingaduirea relatiilor intime in noptile postului nu se aplica oricarei persoane. Celui aflat in i'tikaf, retragerea de adorare, nu ii sunt ingaduite. De aceea el este exceptat prin cuvintele: „Nu va apropiati de ele cand va aflati in retragere de adorare in moschei”, adica atunci cand va aflati in aceasta stare.
Versetul dovedeste legitimitatea i'tikaf-ului, care inseamna ramanerea in moschee pentru a asculta de Allah Preainaltul si a I se dedica pe deplin. El arata ca i'tikaf-ul nu este valabil decat intr-o moschee. Din forma hotarata a cuvantului „moschei” se intelege ca este vorba despre moscheile cunoscute de ei, acelea in care se implinesc cele cinci rugaciuni. Versetul arata si ca relatia intima invalideaza i'tikaf-ul.
Lucrurile mentionate - interzicerea mancarii, bauturii, relatiilor intime si a celorlalte lucruri care intrerup postul; interzicerea intreruperii postului pentru cel care nu are o scuza; interzicerea relatiilor intime pentru cel aflat in i'tikaf si alte interdictii asemanatoare - sunt „hotarele lui Allah”, pe care El le-a randuit pentru robii Sai, oprindu-i de la aceste lucruri.
El a spus: „nu va apropiati de ele”, o formulare mai puternica decat „nu le savarsiti”, fiindca oprirea de la apropiere cuprinde atat interdictia de a savarsi lucrul oprit, cat si interdictia mijloacelor care duc la el.
Robului i se porunceste sa paraseasca lucrurile interzise, sa se indeparteze de ele cat mai mult cu putinta si sa renunte la orice cauza care il indeamna spre ele. In privinta poruncilor, Allah spune: „Acestea sunt hotarele lui Allah, asa ca nu le incalcati”, oprindu-i pe oameni sa treaca dincolo de ele.
„Astfel”, adica Allah le-a explicat robilor Sai randuielile de mai sus in cel mai deplin chip si le-a lamurit cat se poate de limpede. „Astfel Allah le lamureste oamenilor semnele Sale, pentru ca ei sa devina evlaviosi”: atunci cand adevarul le devine limpede, il urmeaza, iar cand falsitatea le este aratata, se feresc de ea.
Omul poate savarsi un lucru interzis din nestiinta, necunoscand ca este interzis, iar daca i-ar cunoaste interdictia, nu l-ar savarsi. Dupa ce Allah le-a lamurit oamenilor semnele Sale, nu le-a mai ramas nicio scuza si niciun argument. Prin urmare, aceasta lamurire devine o cauza a evlaviei.