Al-Baqarah · 2:168–170

Versetele 168 la 170

Aceste cuvinte se adreseaza tuturor oamenilor, dreptcredinciosi si necredinciosi. Allah le aminteste binefacerea Sa si le porunceste sa manance din toate cerealele, roadele, fructele si animalele de pe pamant, cu conditia ca ele sa fie „ingaduite”, adica sa le fie permis sa le manance: sa nu fie luate prin uzurpare sau furt, dobandite printr-o tranzactie interzisa ori intr-un chip interzis si sa nu ajute la savarsirea unui lucru interzis; si sa fie „bune”, adica sa nu fie spurcate, precum mortaciunea, sangele, carnea de porc si toate celelalte lucruri necurate.

Versetul dovedeste ca regula de baza privitoare la lucruri este ingaduinta de a le folosi si de a le manca si ca lucrurile interzise sunt de doua feluri: fie interzise prin ele insele, precum lucrul necurat, care este opusul celui bun, fie interzise dintr-o cauza care li s-a adaugat, pentru ca de ele se leaga un drept al lui Allah sau al robilor Sai, ceea ce este opusul lucrului ingaduit.

Versetul mai dovedeste ca a manca atat cat este necesar pentru mentinerea trupului este obligatoriu, iar cel care renunta la aceasta savarseste pacat, asa cum arata forma poruncii. Dupa ce Allah le-a poruncit sa urmeze ceea ce El le-a poruncit, fiindca in aceasta se afla insasi indreptarea lor, i-a oprit sa urmeze „pasii lui Shaytan”, adica drumurile spre care acesta ii cheama. Aici intra toate pacatele: necredinta, abaterea, nedreptatea, interzicerea animalelor numite sa'ibah si ham si alte obiceiuri asemanatoare, precum si consumarea mancarurilor interzise.

„Cu adevarat, el va este un dusman vadit”, adica vrajmasia lui este limpede. Prin poruncile sale, el nu voieste decat sa va insele si sa va faca dintre locuitorii Focului mistuitor. Domnul nostru nu S-a multumit sa ne opreasca de la urmarea pasilor lui, ci ne-a si vestit - iar El este Cel mai sincer dintre cei care vorbesc - vrajmasia sa, care cere sa ne ferim de el. Apoi nu S-a multumit nici cu aceasta, ci ne-a explicat in amanunt lucrurile pe care Shaytan le porunceste si faptul ca ele sunt cele mai urate si cele mai vatamatoare. El spune:

„El va porunceste numai raul”, adica fapta rea care il vatama pe cel care o savarseste. Aici intra toate pacatele. „Si faptele rusinoase” reprezinta mentionarea unui lucru anume dupa cel general, deoarece faptele rusinoase sunt acele pacate a caror uratenie a ajuns la culme, precum adulterul, bautul vinului, uciderea, defaimarea, zgarcenia si altele asemenea, pe care omul inzestrat cu ratiune le socoteste urate.

„Si sa spuneti despre Allah ceea ce nu cunoasteti.” Aici intra vorbirea despre Legea si hotararea lui Allah fara cunoastere. Cel care Ii atribuie lui Allah ceva cu care El nu S-a descris si cu care Mesagerul Sau nu L-a descris, neaga despre El ceea ce El a afirmat despre Sine ori afirma despre El ceea ce El a negat despre Sine a vorbit despre Allah fara cunoastere. Cel care pretinde ca Allah are un semen si ca idolii il apropie de Allah pe cel care ii adora a vorbit despre Allah Preainaltul fara cunoastere. Cel care spune fara dovada ca Allah a ingaduit sau a interzis un lucru, a poruncit ori a oprit altul a vorbit despre Allah fara cunoastere. Cel care spune fara nicio dovada ca Allah a creat un anumit fel de fapturi dintr-un anumit motiv a vorbit despre Allah fara cunoastere.

Una dintre cele mai grave forme de vorbire despre Allah fara cunoastere este ca omul sa rastalmaceasca vorbele Sale ori vorbele Mesagerului Sau potrivit unor sensuri convenite de una dintre gruparile ratacite, apoi sa spuna ca Allah le-a voit. Vorbirea despre Allah fara cunoastere este unul dintre cele mai grave si mai cuprinzatoare lucruri interzise si una dintre principalele cai ale lui Shaytan spre care acesta cheama. Acestea sunt caile spre care el si ostile lui ii cheama pe oameni, intrebuintand toata viclenia si inselaciunea de care sunt in stare pentru a rataci fapturile.

Allah Preainaltul, in schimb, porunceste dreptatea, binefacerea si daruirea catre rude si opreste de la faptele rusinoase, de la rau si de la asuprire. Robul sa priveasca, asadar, carei chemari ii da ascultare si din care dintre cele doua tabere face parte. Il urmezi pe cel care te cheama la Allah, Cel care iti voieste binele si fericirea in aceasta lume si in Viata de Apoi? In ascultarea de El se afla toata izbanda, iar prin slujirea Lui se dobandeste toata biruinta. Tot castigul se afla in relatia cu Cel care daruieste binefacerile vazute si ascunse, care porunceste numai binele si opreste numai de la rau.

Sau il urmezi pe cel care cheama la Shaytan, dusmanul omului, care iti voieste raul si isi foloseste toata stradania sa te piarda in aceasta lume si in Viata de Apoi? In ascultarea lui se afla tot raul, iar in luarea lui drept aliat, toata pierderea. El nu porunceste decat raul si nu opreste decat de la bine.

Apoi Allah Preainaltul vesteste starea politeistilor cand li se porunceste sa urmeze ceea ce Allah i-a pogorat Mesagerului Sau, ale carui insusiri au fost aratate mai sus. Ei se indeparteaza si spun: „Ba noi urmam ceea ce i-am gasit pe stramosii nostri urmand.” Ei se multumesc sa-i imite orbeste pe parinti si se lipsesc de credinta in Profeti, desi parintii lor sunt cei mai nestiutori si mai rataciti dintre oameni.

Acesta este un argument indoielnic si slab prin care resping adevarul. El dovedeste ca s-au intors de la adevar, nu il doresc si nu sunt drepti. Daca ar fi fost calauziti spre ceea ce le indreapta starea si ar fi avut o intentie buna, adevarul ar fi fost telul lor. Cel care face din adevar telul sau si il cantareste in raport cu orice alt lucru va recunoaste negresit adevarul si il va urma, daca este drept.