Al-Baqarah · 2:16

Versetul 16

„Acestia”, adica ipocritii descrisi prin insusirile de mai sus, sunt „cei care au cumparat ratacirea in schimbul calauzirii”. Ei au dorit ratacirea asa cum un cumparator doreste o marfa pentru care este gata sa dea bunuri de mare pret.

Aceasta este una dintre cele mai graitoare pilde. Ratacirea, care este raul deplin, este infatisata ca o marfa, iar calauzirea, care este binele deplin, este asezata in locul pretului. Ei au dat calauzirea, lepadandu-se de ea, in schimbul ratacirii pe care au dorit-o. Acesta este negotul lor. Ce rau negot si ce pagubos targ!

Daca acela care da un dinar in schimbul unui dirham iese in pierdere, ce se poate spune despre cel care da o nestemata si primeste pentru ea un dirham? Dar despre cel care da calauzirea in schimbul ratacirii, alege nenorocirea in locul fericirii si doreste lucrurile cele mai josnice, parasindu-le pe cele inalte? Negotul sau nu i-a adus castig, ci cea mai mare pierdere. „Spune: Cu adevarat, cei pierduti sunt aceia care se vor pierde pe ei insisi si pe familiile lor in Ziua Invierii. Aceasta este pierderea vadita” (az-Zumar, 39:15).

Cuvintele „si ei nu au fost calauziti” confirma ratacirea lor si faptul ca nu au dobandit nimic din calauzire. Acestea sunt insusirile lor urate.

Apoi Allah a dat o pilda despre ei, care le dezvaluie starea in modul cel mai limpede.