Al-Baqarah · 2:155–157

Versetele 155 la 157

Allah Preainaltul vesteste ca Isi va incerca negresit robii prin felurite greutati, pentru a-l deosebi pe cel sincer de cel mincinos, iar pe cel lipsit de rabdare de cel rabdator. Aceasta este randuiala lui Allah cu robii Sai. Daca bunastarea ar dainui pentru credinciosi si nicio incercare nu i-ar atinge, cei buni si cei rai s-ar amesteca, iar aceasta ar duce la stricaciune. Intelepciunea lui Allah cere ca oamenii buni sa fie deosebiti de cei rai. Acesta este folosul incercarilor, nu inlaturarea credintei dreptcredinciosilor sau abaterea lor de la religie. Allah nu va lasa credinta dreptcredinciosilor sa se piarda.

In acest verset, Allah vesteste ca Isi va incerca robii „cu putina frica” de dusmani „si foame”, adica numai cu o masura mica din ele. Daca i-ar incerca prin frica si foame in toata puterea lor, ei ar pieri. Incercarile curata, nu nimicesc.

„Si cu pierderea unei parti din averi.” Aici este cuprinsa orice imputinare a bunurilor pricinuita de calamitati venite din cer, inundatii, pierderi sau de luarea averilor de catre nedrepti, precum conducatori asupritori, talhari si altii asemenea lor.

„Vieti”, adica pierderea celor dragi dintre copii, rude si prieteni. Aici intra si feluritele boli care ating trupul robului sau trupul cuiva pe care il iubeste.

„Si roade”, adica cerealele, roadele palmierilor si ale tuturor copacilor si plantele, care pot fi vatamate de frig, grindina, parjolire, lacuste sau alte nenorociri venite din cer.

Aceste lucruri trebuie sa se petreaca, fiindca Atotstiutorul, Cel pe deplin Cunoscator, le-a vestit, iar ele s-au petrecut asa cum a vestit El. Atunci cand se petrec, oamenii se impart in doua categorii: cei lipsiti de rabdare si cei rabdatori.

Cel lipsit de rabdare este lovit de doua nenorociri. Prima este pierderea lucrului iubit, adica nenorocirea care l-a atins. A doua, mai mare decat prima, este pierderea rasplatii pentru implinirea poruncii lui Allah de a avea rabdare. Astfel, el sufera pierderea si este lipsit de rasplata, iar credinta pe care o are se imputineaza. Pierde rabdarea, multumirea si recunostinta, iar in el se naste nemultumirea, care arata cat de mare este slabiciunea sa.

Cat despre omul caruia Allah ii daruieste reusita de a avea rabdare atunci cand vin aceste nenorociri, el isi stapaneste sufletul si il opreste de la nemultumirea aratata prin cuvant sau fapta. Cauta la Allah rasplata pentru incercarea sa si stie ca rasplata dobandita prin rabdare este mai mare decat nenorocirea care l-a lovit. Pentru el, nenorocirea devine o binefacere, fiindca se transforma intr-o cale spre ceva mai bun si mai folositor decat ceea ce a pierdut. El implineste porunca lui Allah si dobandeste rasplata. De aceea Allah Preainaltul spune: „Vesteste-le vestea buna celor rabdatori”, adica vesteste-le ca isi vor primi rasplata fara masura. Cei rabdatori sunt oamenii care dobandesc aceasta mare veste buna si acest dar urias.

Apoi Allah ii descrie: „care, atunci cand ii loveste o nenorocire” - orice lucru care pricinuieste durere inimii sau trupului ori amandurora, dintre cele amintite mai sus - „spun: «Noi Ii apartinem lui Allah»”, adica suntem in stapanirea lui Allah si ne aflam sub porunca si carmuirea Sa. Nu stapanim nimic din sufletele si averile noastre. Daca ne incearca prin vreunul dintre acestea, Cel mai Milostiv dintre cei milostivi hotaraste dupa cum voieste asupra robilor si bunurilor Sale; nimeni nu are dreptul sa I se impotriveasca.

Dimpotriva, desavarsirea robiei fata de Allah cere ca robul sa stie ca nenorocirea a fost hotarata de Stapanitorul Preaintelept, care este mai milostiv cu el decat este el insusi. Aceasta il face sa fie multumit de Allah si sa-I multumeasca pentru felul in care randuieste lucrurile spre binele robului Sau, chiar daca el nu-si da seama de aceasta.

Pe langa faptul ca Ii apartinem lui Allah, ne vom intoarce la El in Ziua Invierii, iar El il va rasplati pe fiecare om potrivit faptei sale. Daca avem rabdare si cautam rasplata la El, ne vom gasi rasplata pastrata din belsug. Daca suntem lipsiti de rabdare si nemultumiti, partea noastra nu va fi decat nemultumirea si pierderea rasplatii. Cunoasterea faptului ca robul Ii apartine lui Allah si se va intoarce la El este unul dintre cele mai puternice mijloace care il ajuta sa aiba rabdare.

„Asupra acestora”, adica asupra celor care se caracterizeaza prin rabdarea descrisa, „sunt laude de la Domnul lor”, prin faptul ca El ii lauda si face cunoscut rangul lor inalt, „si indurare” mare. Din indurarea Sa fata de ei face parte faptul ca le daruieste reusita de a avea rabdare, prin care dobandesc rasplata deplina. „Iar acestia sunt cei calauziti”, care cunosc adevarul - in acest loc, faptul ca Ii apartin lui Allah si ca la El se vor intoarce - si lucreaza potrivit lui, avand rabdare pentru Allah.

Versetul arata ca omul care nu are rabdare primeste contrariul celor daruite lor: dojana lui Allah si pedeapsa, ratacire si pierdere. Cat de mare este deosebirea dintre cele doua categorii! Cat de mica este osteneala celor rabdatori si cat de mare este suferinta celor lipsiti de rabdare!

Aceste doua versete invata sufletele sa se pregateasca pentru nenorociri inainte ca ele sa se petreaca, pentru ca acestea sa le fie mai usoare cand vin. Ele arata cum trebuie intampinata nenorocirea - prin rabdare -, ce il ajuta pe om sa aiba rabdare si ce rasplata ii asteapta pe cei rabdatori. Starea celui lipsit de rabdare se intelege prin contrast cu starea celui rabdator. Aceste incercari si probe sunt randuiala lui Allah, statornicita si in trecut, iar tu nu vei gasi nicio schimbare in randuiala lui Allah (al-Ahzab, 33:62). Versetele lamuresc si felurile nenorocirilor.