Al-Baqarah · 2:154

Versetul 154

Dupa ce Allah Preabinecuvantatul si Preainaltul a poruncit cautarea ajutorului prin rabdare in toate imprejurarile, El a dat un exemplu de situatie in care sprijinul rabdarii este necesar: jihadul pe calea Sa. Acesta este cel mai bun dintre actele de ascultare savarsite cu trupul si cel mai greu pentru suflete, din pricina greutatii lui si fiindca poate duce la ucidere si la pierderea vietii. Oamenii iubesc aceasta lume pentru viata si lucrurile care o sustin, iar toate stradaniile lor urmaresc pastrarea ei si indepartarea lucrurilor care i se impotrivesc.

Se stie ca omul intelept nu paraseste un lucru iubit decat pentru unul mai inalt si mai maret. Allah Preainaltul vesteste ca cel ucis pe calea Sa - adica cel care lupta pentru inaltarea Cuvantului lui Allah si pentru biruinta religiei Sale, nu pentru un alt scop - nu pierde viata pe care o iubeste. Dimpotriva, el dobandeste o viata mai mareata si mai desavarsita decat va puteti inchipui sau socoti.

Martirii „sunt vii la Domnul lor si primesc inzestrare, bucurandu-se de ceea ce Allah le-a daruit din harul Sau si primind vestea buna despre cei care au ramas in urma lor si nu li s-au alaturat inca: asupra lor nu va fi nicio teama si ei nu se vor intrista. Ei primesc vestea buna a unei binefaceri si a unui har de la Allah si a faptului ca Allah nu lasa sa se piarda rasplata dreptcredinciosilor” (Al 'Imran, 3:169-171).

Poate exista o viata mai mareata decat aceasta, care cuprinde apropierea de Allah Preainaltul, desfatarea trupeasca prin inzestrarea cu mancaruri si bauturi placute si desfatarea sufleteasca prin bucurie, primirea vestilor bune si disparitia oricarei frici si intristari? Aceasta este o viata in barzakh, mai desavarsita decat viata din aceasta lume. Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a vestit ca sufletele martirilor se afla in trupurile unor pasari verzi care vin la raurile Paradisului, mananca din roadele lui, apoi se adapostesc in candele atarnate de Tron.¹¹

In acest verset se afla cel mai puternic indemn la jihad pe calea lui Allah si la staruinta cu rabdare in el. Daca robii ar cunoaste rasplata celor ucisi pe calea lui Allah, nimeni nu ar ramane in urma. Insa lipsa cunoasterii intemeiate pe certitudine slabeste hotararile, prelungeste somnul celui care doarme si face sa se piarda rasplati si prazi uriase.

Cum ar putea fi altfel, cand Allah Preainaltul „a cumparat de la dreptcredinciosi sufletele si averile lor, in schimbul Paradisului: ei lupta pe calea lui Allah, ucid si sunt ucisi” (at-Tawbah, 9:111)? Pe Allah, daca omul ar avea o mie de suflete si le-ar pierde, unul dupa altul, pe calea lui Allah, aceasta ar fi putin in comparatie cu rasplata uriasa.

De aceea, dupa ce vad cu ochii lor rasplata lui Allah si frumusetea rasplatirii Sale, martirii nu-si doresc decat sa fie trimisi inapoi in aceasta lume, pentru a fi ucisi iar si iar pe calea Sa. Versetul dovedeste desfatarea si pedeapsa din barzakh, asa cum arata numeroase alte texte.