Explicația Coranului în română

Al-Baqarah · 2:149–150

Sura 2 · Vaca · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 2:149–150. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 149 si 150

Textul arab și traducerea din volum

وَمِنْ حَيْثُ خَرَجْتَ فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ ٱلْمَسْجِدِ ٱلْحَرَامِ ۖ وَإِنَّهُۥ لَلْحَقُّ مِن رَّبِّكَ ۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَـٰفِلٍ عَمَّا تَعْمَلُونَ ﴿١٤٩﴾

149. De oriunde ai pleca, indreapta-ti fata spre Moscheea Sacra. Aceasta este, cu adevarat, adevarul de la Domnul tau, iar Allah nu este nepasator fata de ceea ce faceti.

وَمِنْ حَيْثُ خَرَجْتَ فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ ٱلْمَسْجِدِ ٱلْحَرَامِ ۚ وَحَيْثُ مَا كُنتُمْ فَوَلُّوا۟ وُجُوهَكُمْ شَطْرَهُۥ لِئَلَّا يَكُونَ لِلنَّاسِ عَلَيْكُمْ حُجَّةٌ إِلَّا ٱلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ مِنْهُمْ فَلَا تَخْشَوْهُمْ وَٱخْشَوْنِى وَلِأُتِمَّ نِعْمَتِى عَلَيْكُمْ وَلَعَلَّكُمْ تَهْتَدُونَ ﴿١٥٠﴾

150. De oriunde ai pleca, indreapta-ti fata spre Moscheea Sacra si, oriunde v-ati afla, indreptati-va fetele spre ea, pentru ca oamenii sa nu aiba nicio dovada impotriva voastra, in afara celor dintre ei care savarsesc nedreptate. Nu va temeti de ei, ci temeti-va de Mine, pentru ca Eu sa-Mi desavarsesc binefacerea asupra voastra si pentru ca voi sa fiti calauziti.

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

„De oriunde ai pleca”, in calatoriile tale si in orice alta imprejurare - formularea este generala -, „indreapta-ti fata spre Moscheea Sacra”, adica in directia ei. Apoi Allah S-a adresat intregii comunitati: „si, oriunde v-ati afla, indreptati-va fetele spre ea”.

El a spus: „Aceasta este, cu adevarat, adevarul de la Domnul tau”, intarind afirmatia pentru ca nimeni sa nu aiba nici cea mai mica indoiala in privinta ei si sa nu creada ca indreptarea spre Ka'bah vine din simpla dorinta, nu din supunere fata de porunca. „Iar Allah nu este nepasator fata de ceea ce faceti.” Dimpotriva, El cunoaste pe deplin toate starile voastre; asadar, purtati-va cu buna-cuviinta fata de El si fiti constienti ca El va supravegheaza, implinindu-I poruncile si ferindu-va de ceea ce El a interzis. Faptele voastre nu sunt trecute cu vederea, ci veti primi pentru ele rasplata deplina: bine pentru bine si rau pentru rau.

Aici Allah spune: „pentru ca oamenii sa nu aiba nicio dovada impotriva voastra”. Cu alte cuvinte, v-am poruncit sa va indreptati spre cinstita Ka'bah pentru ca argumentele oamenilor Scripturii si ale politeistilor impotriva voastra sa fie inlaturate. Daca Profetul ar fi continuat sa se indrepte spre Bayt al-Maqdis, ei ar fi putut aduce un argument impotriva lui. Oamenii Scripturii gasesc in Cartile lor ca qiblah lui statornica este Ka'bah, Casa Sacra. Politeistii, la randul lor, socotesc aceasta Casa mareata una dintre pricinile lor de mandrie si o leaga de religia lui Ibrahim. Daca Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - nu s-ar fi indreptat spre ea, ei ar fi spus: cum poate pretinde ca urmeaza religia lui Ibrahim si ca este dintre urmasii lui, de vreme ce a parasit qiblah lui?

Prin indreptarea spre Ka'bah, dovada a fost statornicita impotriva oamenilor Scripturii si a politeistilor, iar argumentele lor impotriva Profetului au fost inlaturate, „in afara celor dintre ei care savarsesc nedreptate”. Acestia aduc un argument nedrept, care nu se sprijina decat pe urmarea dorintei si pe nedreptate. Un asemenea om nu poate fi convins prin argumente. Nici indoiala pe care o infatiseaza drept argument nu merita sa fie luata in seama sau sa primeasca atentie.

De aceea Allah Preainaltul spune: „Nu va temeti de ei”, fiindca argumentul lor este fals, iar falsitatea, asa cum ii arata numele, este lipsita de ajutor si isi lasa sustinatorul fara ajutor. Altfel stau lucrurile cu omul care urmeaza adevarul: adevarul are putere si maretie, iar acestea fac ca cel care il sustine sa fie temut. Allah le-a poruncit sa se teama de El, iar teama de Allah este temelia oricarui bine. Cel care nu se teme de Allah nu se opreste de la neascultarea Sa si nu-I implineste poruncile.

Schimbarea directiei musulmanilor spre Ka'bah a pricinuit o mare incercare. Oamenii Scripturii, ipocritii si politeistii au raspandit vorbe despre ea si au ridicat numeroase indoieli. De aceea Allah Preainaltul a explicat-o pe larg, a lamurit-o in chip desavarsit si a intarit-o prin mai multe feluri de confirmare cuprinse in aceste versete.

Printre acestea se afla faptul ca porunca este repetata de trei ori, desi o singura porunca ar fi fost de ajuns. In mod obisnuit, porunca ii este adresata fie Mesagerului, iar comunitatea intra in ea urmandu-l, fie intregii comunitati. In aceste versete, porunca ii este adresata Mesagerului in mod deosebit prin cuvintele: „indreapta-ti fata”, iar comunitatii in mod general prin cuvintele: „indreptati-va fetele”.

Printre aceste confirmari se numara si faptul ca Allah a raspuns tuturor argumentelor false aduse de cei incapatanati si le-a anulat, indoiala dupa indoiala, asa cum s-a explicat mai inainte. El a inlaturat orice speranta ca Mesagerul ar putea urma qiblah oamenilor Scripturii. De asemenea, a spus: „Acesta este, cu adevarat, adevarul de la Domnul tau.” Numai vestirea Celui sincer si maret ar fi fost de ajuns si ar fi risipit orice indoiala, insa Allah a adaugat aceasta confirmare. Tot El, Cunoscatorul celor ascunse, a vestit ca oamenii Scripturii cunosteau temeinic corectitudinea acestei porunci, dar ascundeau marturia, desi o cunosteau.

Indreptarea noastra spre qiblah este o binefacere mare. Blandetea si indurarea lui Allah fata de aceasta comunitate sporesc neincetat, iar fiecare randuiala pe care i-o da este o binefacere mare. De aceea El spune: „pentru ca Eu sa-Mi desavarsesc binefacerea asupra voastra”. Temelia binefacerii este calauzirea spre religia Sa prin trimiterea Mesagerului si pogorarea Cartii Sale. Binefacerile care desavarsesc aceasta temelie sunt atat de numeroase, incat nu pot fi numarate sau cuprinse. Din vremea in care Allah Si-a trimis Mesagerul si pana aproape de plecarea lui din aceasta lume, El i-a daruit lui si comunitatii sale daruri si binefaceri prin care Si-a desavarsit binefacerea asupra lor. Allah i-a pogorat cuvintele: „Astazi v-am desavarsit religia, Mi-am implinit binefacerea asupra voastra si am ales Islamul ca religie pentru voi” (al-Ma'idah, 5:3).

Toata lauda Ii apartine lui Allah pentru harul Sau, ale carui binefaceri nu suntem in stare nici macar sa le numaram, cu atat mai putin sa-I multumim asa cum se cuvine.

„Si pentru ca voi sa fiti calauziti”, adica sa cunoasteti adevarul si sa lucrati potrivit lui. Din indurarea lui Allah Preabinecuvantatul si Preainaltul fata de robi face parte faptul ca le-a facut cat mai accesibile mijloacele calauzirii, le-a atras atentia asupra cailor ei si le-a lamurit pe deplin. Mai mult, uneori El randuieste ca adevarul sa aiba impotrivitori incapatanati, care se cearta cu privire la el. Prin aceasta, adevarul se limpezeste, semnele si dovezile lui devin vadite, iar falsitatea se arata lipsita de orice realitate. Daca falsitatea nu s-ar ridica in fata adevarului, poate ca natura ei nu ar deveni limpede pentru cei mai multi oameni. Lucrurile sunt cunoscute prin contrariile lor: fara noapte nu s-ar cunoaste valoarea zilei, fara urat nu s-ar cunoaste frumusetea, fara intuneric nu s-ar cunoaste folosul luminii, iar fara falsitate adevarul nu s-ar arata in toata limpezimea lui.

Lui Allah I se cuvine toata lauda pentru aceasta.