Al-Baqarah · 2:138

Versetul 138

Ramaneti statornici in culoarea lui Allah, adica in religia Sa, si impliniti-o pe deplin prin toate faptele exterioare si launtrice si prin toate credintele ei, in orice vreme, pana cand devine pentru voi o culoare si una dintre insusirile voastre. Cand religia devine una dintre insusirile voastre, ea va face ca voi sa va supuneti poruncilor ei de bunavoie, prin alegere si iubire. Religia va deveni parte din firea voastra, asemenea culorii depline a unei haine, care a devenit insusirea ei. Astfel veti dobandi fericirea in aceasta lume si in Viata de Apoi, fiindca religia indeamna la caracter nobil, fapte frumoase si teluri inalte.

De aceea Allah a rostit, in chipul unei intrebari retorice al carei raspuns este bine cunoscut mintilor limpezi: „Cine poate da o culoare mai frumoasa decat Allah?”, adica nu exista o culoare mai frumoasa decat culoarea Sa. Daca vrei sa cunosti un exemplu care iti arata deosebirea dintre culoarea lui Allah si celelalte culori, compara un lucru cu opusul lui.

Priveste-l pe robul care crede in Domnul sau cu o credinta adevarata, al carei efect este smerenia inimii si supunerea madularelor. El nu inceteaza sa se impodobeasca prin orice insusire buna, fapta frumoasa, caracter desavarsit si trasatura aleasa si sa se lepede de orice insusire urata, viciu si defect. El se caracterizeaza prin sinceritate in cuvant si fapta, rabdare, blandete, curatie morala, curaj, bunatate prin cuvinte si fapte, iubire fata de Allah, teama smerita fata de El, frica de pedeapsa Sa si speranta in rasplata Sa. Starea lui este sinceritatea fata de Cel adorat si bunatatea fata de robii Sai.

Compara-l apoi cu un rob care nu crede in Domnul sau, fuge de El si se indreapta spre altii dintre cei creati. Acesta se caracterizeaza prin insusiri urate: necredinta, shirk, minciuna, tradare, viclenie, inselatorie, lipsa castitatii si purtare rea fata de fapturi, prin cuvinte si fapte. El nu are nici sinceritate fata de Cel adorat si nici bunatate fata de robii Sai.

Atunci ti se va arata marea deosebire dintre cei doi si vei intelege ca nu exista o culoare mai frumoasa decat culoarea lui Allah. Tot aici se intelege ca nicio culoare nu este mai urata decat culoarea celui care imbratiseaza o alta religie decat a Sa.

Cuvintele: „Iar noi numai pe El Il adoram” lamuresc aceasta culoare: ea consta in implinirea celor doua principii, sinceritatea si urmarea Mesagerului. Adorarea este un nume care cuprinde toate faptele si cuvintele exterioare si launtrice pe care Allah le iubeste si de care este multumit, iar acestea nu devin adorare decat atunci cand Allah le legifereaza prin intermediul Mesagerului Sau. Sinceritatea inseamna ca robul urmareste numai Fata lui Allah prin acele fapte. Asezarea cuvintelor „numai pe El” inaintea verbului arata restrangerea adorarii la El. Cuvintele: „noi numai pe El Il adoram” ii descriu printr-un nume de agent care arata statornicia si continuitatea, pentru a arata ca aceasta este o insusire a lor si ca a devenit o culoare statornica a lor.