Al-Baqarah · 2:130–134

Versetele 130 la 134

Cine se indeparteaza de religia lui Ibrahim dupa ce i-a cunoscut vrednicia, in afara de cel care „isi nesocoteste propriul suflet”, adica nu-l cunoaste, il injoseste, se multumeste sa-i ofere lucruri josnice si il vinde intr-un targ pagubos? Tot astfel, nimeni nu este mai bine calauzit si mai desavarsit decat cel care doreste religia lui Ibrahim. Apoi Allah a vorbit despre starea lui in aceasta lume si in Viata de Apoi: „Noi l-am ales in aceasta lume”, adica l-am ales si i-am daruit reusita de a savarsi faptele prin care a ajuns sa se numere printre cei alesi si buni; „iar in Viata de Apoi el va fi dintre cei drepti”, cei care vor avea cele mai inalte trepte.

„Cand Domnul sau i-a spus: «Supune-te!»”, el a spus, ascultandu-L pe Domnul sau: „M-am supus Domnului lumilor”, cu sinceritate, tawhid, iubire si intoarcere catre El. Astfel, tawhid-ul fata de Allah a devenit insusirea sa. Apoi l-a lasat mostenire urmasilor sai, le-a poruncit sa-l pastreze si l-a facut un cuvant statornic printre urmasii lui. Ei l-au mostenit unul de la altul pana cand a ajuns la Ya'qub, care le-a lasat aceeasi porunca fiilor sai.

Asadar, o, fii ai lui Ya'qub, tatal vostru v-a lasat voua in mod deosebit aceasta porunca, iar voi aveti datoria sa va supuneti pe deplin si sa-l urmati pe Pecetea Profetilor.

El a spus: „O, fiii mei! Allah a ales pentru voi aceasta religie”, adica a ales-o pentru voi din indurare si bunatate fata de voi. Traiti potrivit ei, insusiti-va randuielile ei si lasati-o sa va modeleze caracterul, pentru ca sa staruiti in ea si moartea sa nu va vina decat cand va aflati in aceasta stare. Cel care traieste intr-o anumita stare moare in acea stare, iar cel care moare intr-o anumita stare va fi inviat in ea.

Fiindca evreii pretindeau ca urmeaza religia lui Ibrahim si a lui Ya'qub dupa el, Allah Preainaltul i-a mustrat: „Sau ati fost voi de fata cand moartea i-a venit lui Ya'qub?”, adica atunci cand s-au aratat primele semne ale mortii. El le-a spus fiilor sai, pentru a-i pune la incercare si pentru a se bucura, inca din timpul vietii, vazand ca vor implini porunca lasata lor: „Ce veti adora dupa mine?”

Ei i-au dat un raspuns care l-a bucurat: „Il vom adora pe Dumnezeul tau si pe Dumnezeul stramosilor tai - Ibrahim, Isma'il si Ishaq -, un singur Dumnezeu”, fara sa-I facem niciun asociat si fara sa-I punem pe nimeni deopotriva cu El, „si Lui Ii suntem supusi”. Astfel, au unit tawhid-ul cu fapta.

Se stie ca evreii carora li se adreseaza versetul nu au fost de fata la moartea lui Ya'qub, fiindca nu existau inca. Daca nu au fost de fata, Allah le-a vestit ca Ya'qub le-a poruncit fiilor sai credinta curata, nu iudaismul.

Apoi Allah Preainaltul spune: „Aceasta este o comunitate care a trecut”, adica s-a dus. „Ei vor avea ceea ce au agonisit, iar voi veti avea ceea ce ati agonisit”, adica fiecare va avea fapta sa si fiecare va fi rasplatit pentru ceea ce a facut. Nimeni nu va purta vina altuia si nimanui nu-i vor fi de folos decat propria credinta si propria evlavie. Preocuparea voastra pentru ei, pretentia ca le urmati religia si multumirea numai cu asemenea vorbe sunt vorbe goale, lipsite de temei. Datoria voastra este sa cercetati starea in care va aflati si sa vedeti daca ea va conduce spre izbavire sau nu.