Al-Baqarah · 2:124–125

Versetele 124 si 125

Allah Preainaltul vorbeste despre robul si apropiatul Sau Ibrahim - pacea fie asupra sa -, al carui rang de imam si a carui maretie sunt recunoscute de toate gruparile oamenilor Scripturii si pe care il revendica pana si politeistii. Allah l-a incercat si l-a pus la proba prin cuvinte, adica prin porunci si interdictii, asa cum este randuiala lui Allah cand Isi incearca robii, pentru ca mincinosul, care nu ramane statornic in vremea incercarii si a probei, sa fie deosebit de cel sincer, a carui treapta se inalta, a carui vrednicie sporeste, a carui fapta se curata si a carui esenta se purifica asemenea aurului. Printre cei mai de seama in aceasta privinta s-a numarat apropiatul lui Allah, Ibrahim - pacea fie asupra sa. El a implinit pe deplin toate lucrurile prin care Allah l-a incercat. Allah l-a rasplatit pentru aceasta, iar Allah nu inceteaza sa rasplateasca binele. El a spus: „Te voi face imam pentru oameni”, adica ei te vor urma in calauzire, vor pasi in urma ta spre fericirea lor vesnica, iar tu vei avea parte de lauda neintrerupta, rasplata imbelsugata si cinstire din partea tuturor.

Pe Allah, aceasta este cea mai buna treapta pentru care se pot intrece oamenii, cel mai inalt rang spre care se avanta cei care lucreaza si cea mai deplina stare atinsa de Mesagerii cu vointa neclintita si de urmasii lor dintre toti cei sinceri care ii urmeaza si cheama la Allah si la calea Sa. Cand Ibrahim s-a bucurat de acest rang si l-a atins, l-a cerut si pentru urmasii sai, pentru ca treapta lui si treapta lor sa se inalte. Aceasta face parte tot din rolul sau de imam, din grija lui sincera pentru robii lui Allah si din dorinta ca cei care ii calauzesc pe altii sa fie numerosi printre robii lui Allah. Cat de marete sunt aceste nazuinti inalte si aceste ranguri sublime!

Preamilostivul, Blandul i-a raspuns si i-a aratat piedica in calea atingerii acestui rang: „Legamantul Meu nu-i cuprinde pe cei nedrepti”, adica rolul de imam in religie nu-i revine celui care se nedreptateste pe sine, isi face rau si se injoseste, fiindca nedreptatea este potrivnica acestui rang. Mijloacele prin care acest rang se atinge sunt rabdarea si certitudinea, iar urmarea lui este ca omul care il detine sa aiba multa credinta, multe fapte bune, un caracter frumos, insusiri drepte, iubire deplina, teama smerita si intoarcere catre Allah. Ce legatura poate exista intre nedreptate si acest rang? Sensul subinteles al versetului arata ca omul care nu este nedrept va dobandi rolul de imam, insa numai daca indeplineste conditiile dobandirii lui.

Apoi Allah Preainaltul a mentionat un semn ramas, care dovedeste rolul de imam al lui Ibrahim: aceasta Casa Sacra, catre care pelerinajul a fost randuit ca unul dintre stalpii Islamului si o cauza prin care sunt sterse pacatele. In ea se afla urmele apropiatului lui Allah si ale urmasilor sai, prin care rolul sau de imam a devenit cunoscut si viata lui este amintita.

El spune: „Si amintiti-va cand am facut Casa un loc la care oamenii se intorc mereu”, adica un loc de intoarcere in care dobandesc foloase religioase si lumesti, la care revin mereu fara sa li se stinga dorul de el; „si un loc sigur”, in care orice faptura este in siguranta, pana si animalele salbatice si chiar lucrurile neinsufletite, precum copacii. De aceea, in vremea jahiliyyah, in ciuda shirk-ului lor, oamenii o respectau in cel mai inalt grad: unul dintre ei il putea gasi in sanctuar pe ucigasul tatalui sau fara sa-l atinga. Cand a venit Islamul, i-a sporit sfintenia, maretia, cinstea si onoarea.

„Luati locul lui Ibrahim drept loc de rugaciune.” Este posibil ca prin acest maqam sa fie avut in vedere locul bine cunoscut care se afla astazi in fata usii Ka'bah si ca versetul sa se refere la cele doua rak'ah ale tawaf-ului, recomandate in spatele Maqam-ului lui Ibrahim. Aceasta este parerea celor mai multi talcuitori. Este posibil si ca termenul maqam, aflat aici in constructie posesiva, sa cuprinda toate locurile in care Ibrahim a stat in timpul Hajj-ului. Acestea sunt toate ritualurile: tawaf-ul, sa'y-ul, stationarea la 'Arafah si Muzdalifah, aruncarea pietricelelor la jamarat, jertfirea animalului si celelalte fapte ale Hajj-ului. Atunci cuvantul „loc de rugaciune” ar insemna „loc de adorare”, adica urmati-l in ritualurile Hajj-ului. Poate ca acest al doilea sens este mai potrivit, pentru ca il cuprinde pe primul, iar formularea il ingaduie.

„Le-am poruncit lui Ibrahim si lui Isma'il”, adica le-am transmis prin revelatie si le-am poruncit sa curete Casa lui Allah de shirk, necredinta si pacate, precum si de murdarie, impuritati si necuratenii, pentru ca ea sa fie pregatita „pentru cei care o inconjoara, pentru cei care raman in ea in adorare si pentru cei care se pleaca si se prosterneaza”, adica pentru cei care se roaga. Tawaf-ul este mentionat mai intai pentru ca este propriu Moscheii Sacre; apoi vine i'tikaf-ul, deoarece conditia lui este sa se desfasoare intr-o moschee; iar dupa aceea rugaciunea, desi este mai buna, din motivul amintit.

Creatorul a atribuit Casa Lui Insusi din mai multe motive, fiecare cu folosul sau. Printre ele se afla faptul ca aceasta atribuire cere ca Ibrahim si Isma'il sa acorde cea mai mare grija curatirii ei, fiind Casa lui Allah, si sa-si indrepte spre aceasta toata stradania si puterea. Un alt folos este ca atribuirea implica cinstirea si onoarea si cuprinde porunca adresata robilor Sai de a o preamari si cinsti. Un alt folos este ca aceasta atribuire este cauza care atrage inimile spre ea.