Al-Baqarah · 2:118–119

Versetele 118 si 119

Cei nestiutori dintre oamenii Scripturii si altii spun: „De ce nu ne vorbeste Allah asa cum le-a vorbit Mesagerilor? Sau de ce nu ne vine un semn?” Ei au in vedere semnele pe care le propun si le cer potrivit mintilor lor stricate si parerilor lor lipsite de valoare, prin care au indraznit impotriva Creatorului si s-au purtat cu trufie fata de Mesagerii Sai. Asa sunt cuvintele lor: „Nu te vom crede pana cand nu-L vom vedea pe Allah in chip deslusit” (al-Baqarah, 2:55); „Oamenii Scripturii iti cer sa cobori asupra lor o Carte din cer. Ei i-au cerut lui Musa ceva si mai mare decat aceasta...” (an-Nisa', 4:153); „Ei spun: «Ce are acest Mesager de mananca hrana si umbla prin piete? De ce nu a fost coborat la el un inger care sa fie impreuna cu el prevenitor? Sau de ce nu i se arunca o comoara ori nu are o gradina din care sa manance?»” (al-Furqan, 25:7-8); si cuvintele: „Nu te vom crede pana cand nu vei face sa tasneasca pentru noi un izvor din pamant” (al-Isra', 17:90), pana la sfarsitul versetelor.

Asa obisnuiau sa se poarte cu Mesagerii: cereau semne din incapatanare, nu semne prin care sa caute calauzirea. Scopul lor nu era sa li se lamureasca adevarul, deoarece Mesagerii adusesera deja semne pe temeiul carora oamenii puteau crede. De aceea Allah Preainaltul spune: „Noi am facut semnele limpezi pentru oamenii care au certitudine.” Orice om inzestrat cu certitudine a cunoscut din semnele uimitoare si dovezile vadite ale lui Allah ceea ce i-a adus certitudinea si a indepartat de la el orice indoiala si sovaiala.

Apoi Allah Preainaltul a mentionat intr-un verset concis o dovada care cuprinde semnele adevarului Profetului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si ale autenticitatii mesajului sau: „Cu adevarat, Noi te-am trimis cu adevarul, ca vestitor al binelui si prevenitor.” Semnele cu care a venit privesc trei aspecte: primul este insasi trimiterea lui; al doilea este purtarea, calauzirea si infatisarea lui; iar al treilea este cunoasterea celor aduse de el din Coran si Sunnah. Primele doua sunt cuprinse in cuvintele: „Noi te-am trimis”, iar al treilea este cuprins in cuvintele: „cu adevarul”.

In privinta primului lucru, adica insasi trimiterea sa, starea locuitorilor pamantului dinaintea misiunii sale era cunoscuta: ei adorau idolii, focurile si crucile si schimbasera religiile, pana cand ajunsesera intr-un intuneric al necredintei care ii cuprinsese pe toti, cu exceptia catorva dintre oamenii Scripturii, care se stinsesera cu putin timp inaintea misiunii. Se stie ca Allah Preainaltul nu Si-a creat fapturile fara rost si nu le-a lasat de izbeliste, fiindca El este Intelept, Atotstiutor, Atotputernic si Milostiv. Din intelepciunea si indurarea Sa fata de robi face parte faptul ca le-a trimis acest Mesager maret, care le porunceste sa-L adore numai pe Preamilostivul, fara niciun asociat. Omul inzestrat cu ratiune recunoaste sinceritatea Mesagerului numai din faptul trimiterii lui, iar aceasta este o dovada mare ca el este Mesagerul lui Allah.

In privinta celui de-al doilea lucru, cel care il cunoaste deplin pe Profet - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, ii cunoaste viata si purtarea dinaintea misiunii, precum si felul in care a crescut cu cele mai desavarsite insusiri, apoi vede cum nobletea si caracterul sau maret au sporit dupa aceea, va intelege, cercetandu-i viata, ca acestea nu pot fi decat insusirile Profetilor desavarsiti. Allah Preainaltul a facut din insusirile oamenilor cea mai mare dovada prin care sunt cunoscuti oamenii si prin care se deosebesc sinceritatea si minciuna lor.

In privinta celui de-al treilea lucru, acesta este cunoasterea Legii marete si a Coranului nobil aduse de el - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, care cuprind vestiri adevarate, porunci frumoase, interzicerea oricarui lucru respingator si minuni uimitoare. Toate semnele intra in aceste trei categorii.

„Vestitor al binelui”, adica al fericirii in aceasta lume si in Viata de Apoi pentru cel care te asculta; „si prevenitor”, adica ii avertizezi asupra nefericirii si pierzarii din aceasta lume si din Viata de Apoi pe cei care nu ti se supun. „Iar tu nu vei fi intrebat despre oamenii Iadului”, adica nu esti raspunzator pentru ei; tie iti revine doar transmiterea mesajului, iar Noua Ne revine judecarea faptelor.