Al-Baqarah · 2:114

Versetul 114

Nimeni nu este mai nedrept si nu savarseste o vina mai grava decat cel care impiedica pomenirea lui Allah in moscheile Sale, implinirea rugaciunii si celelalte feluri de acte de adorare. „Se straduieste”, adica depune efort si isi da toata silinta, „sa le ruineze”, atat in sens material, cat si in sens spiritual. Ruinarea materiala inseamna daramarea lor, deteriorarea si murdarirea lor, iar ruinarea spirituala inseamna impiedicarea celor care pomenesc Numele lui Allah in ele.

Aceasta judecata este generala si il cuprinde pe oricine are aceasta insusire. Ii cuprinde pe oamenii Elefantului; pe qurayshiti, care l-au impiedicat pe Mesagerul lui Allah sa ajunga la Moscheea Sacra in anul al-Hudaybiyah; pe crestini, care au ruinat Bayt al-Maqdis; si ii cuprinde pe toti ceilalti nedrepti care se straduiesc sa ruineze moscheile, impotrivindu-se lui Allah si infruntandu-L.

Allah i-a rasplatit prin aceea ca, atat prin Legea Sa, cat si prin hotararea Sa, ei nu pot intra in ele decat cu teama si umiliti. Pentru ca ei i-au inspaimantat pe robii lui Allah, Allah i-a inspaimantat pe ei. Politeistii care l-au impiedicat pe Mesagerul Sau nu au ramas astfel decat putina vreme, pana cand Allah i-a ingaduit Mesagerului Sau sa cucereasca Mecca si i-a oprit pe politeisti sa se apropie de Casa Sa. Allah Preainaltul spune: „O, voi cei care credeti! Politeistii sunt necurati, asa ca sa nu se mai apropie de Moscheea Sacra dupa acest an al lor” (at-Tawbah, 9:28).

Despre oamenii Elefantului, Allah a mentionat ceea ce li s-a intamplat. In privinta crestinilor, Allah le-a dat credinciosilor putere asupra lor, iar acestia i-au izgonit din Bayt al-Maqdis. Tot astfel, oricine are insusirea lor va primi neaparat partea care i se cuvine.

Aceasta este una dintre marile dovezi: Creatorul a vestit-o inainte sa se petreaca, iar ea s-a petrecut asa cum a vestit. Invatatii au folosit acest verset drept dovada ca necredinciosilor nu trebuie sa li se ingaduie intrarea in moschei.

„Ei vor avea parte de rusine in aceasta lume”, adica de demascare si umilire, dupa cum s-a aratat, „si de o pedeapsa cumplita in Viata de Apoi”. Daca nimeni nu este mai nedrept decat cel care impiedica pomenirea Numelui lui Allah in moscheile Sale, atunci nimeni nu are o credinta mai mare decat cel care se straduieste sa le intretina si sa le insufleteasca, atat material, cat si spiritual. Allah Preainaltul spune: „Moscheile lui Allah sunt intretinute numai de cel care crede in Allah si in Ziua de Apoi” (at-Tawbah, 9:18).

Mai mult, Allah a poruncit ca lacasurile Sale sa fie inaltate, cinstite si respectate. El spune: „In case carora Allah le-a ingaduit sa fie inaltate si in care este pomenit Numele Sau” (an-Nur, 24:36).

Moscheile au numeroase randuieli, iar temeiul acestora se regaseste in continutul acestor versete nobile.