Al-Baqarah · 2:111–112

Versetele 111 si 112

Evreii au spus: „Nimeni nu va intra in Paradis decat cel care este evreu”, iar crestinii au spus: „Nimeni nu va intra in Paradis decat cel care este crestin.” Astfel, fiecare grup a hotarat ca Paradisul ii apartine numai lui. Acestea nu erau decat inchipuiri lipsite de orice valoare daca nu erau insotite de argument si dovada. „Aduceti dovada voastra, daca spuneti adevarul.”

Tot astfel, oricine face o afirmatie trebuie sa aduca dovada adevarului ei. Altfel, daca un altul ar intoarce afirmatia impotriva lui si ar sustine contrariul, tot fara dovada, nu ar exista nicio deosebire intre ei. Dovada este cea care confirma afirmatiile sau le vadeste falsitatea. Fiindca ei nu aveau nicio dovada, s-a stiut ca pretentia lor era mincinoasa.

Apoi Allah Preainaltul a mentionat dovada generala si limpede, valabila pentru fiecare om: „Ba da!” Lucrurile nu se hotarasc prin inchipuirile si pretentiile voastre. „Cel care isi supune chipul lui Allah” este cel care isi savarseste faptele cu sinceritate numai pentru Allah si se indreapta spre El cu inima sa. „Si face bine” inseamna ca, pe langa sinceritate, Il adora pe Domnul sau potrivit Legii Sale. Numai acestia sunt oamenii Paradisului.

Ei isi vor avea rasplata la Domnul lor: Paradisul si toate desfatarile pe care le cuprinde. „Nu vor avea a se teme si nici nu vor fi mahniti”: vor dobandi ceea ce doresc si vor fi izbaviti de ceea ce ii inspaimanta.

Din verset se intelege ca omul care nu este astfel face parte dintre oamenii Focului, cei pierduti. Nu exista izbavire decat pentru cei sinceri fata de Cel adorat si care il urmeaza pe Mesager.