Maryam · 19:77–80

Versetele 77 la 80

Mira-te de starea acestui necredincios, care a reunit necredinta in Versetele lui Allah cu marea sa pretentie ca, in Viata de Apoi, i se vor da avere si copii, adica va fi dintre oamenii Paradisului. Aceasta este una dintre cele mai uimitoare pretentii. Daca ar fi credincios si ar sustine aceasta, lucrul ar fi mai usor de inteles. Desi Versetul a coborat despre un anumit necredincios³, el il cuprinde pe fiecare necredincios care pretinde ca se afla pe adevar si ca va fi dintre oamenii Paradisului.

Allah il mustra si ii arata minciuna: „Oare a cunoscut nevazutul?”, adica stiinta lui a cuprins nevazutul si stie ce se va intampla, inclusiv ca in Ziua Invierii va primi avere si copii? „Sau a luat un legamant de la Cel Milostiv?” prin care sa dobandeasca ceea ce pretinde. Niciuna dintre acestea nu a avut loc. Se stie astfel ca vorbeste despre Allah fara cunoastere.

Aceasta impartire in doua posibilitati constituie un argument irefutabil si o dovada deplina. Cel care pretinde ca in Viata de Apoi va avea o stare buna nu isi poate intemeia afirmatia decat pe una dintre doua posibilitati: fie spune aceasta pe temeiul unei stiinte despre nevazutul viitor, desi se stie ca aceasta Ii apartine numai lui Allah si nimeni nu cunoaste din lucrurile viitoare nevazute decat ceea ce Allah le face cunoscut trimisilor Sai; fie are un legamant cu Allah prin credinta in El si urmarea trimisilor Sai, adica Legamantul lui Allah cu oamenii Sai ascultatori, carora le-a vestit ca ei sunt oamenii izbavirii si biruintei in Viata de Apoi. Cand ambele lipsesc, pretentia este cu siguranta zadarnica.

„Nicidecum!”, adica lucrul nu este asa cum sustine. El nu cunoaste nevazutul, fiind necredincios si lipsit de cunoasterea adusa de trimisi, si nu are niciun legamant cu Cel Milostiv, fiind necredincios si lipsit de credinta. El merita opusul a ceea ce pretinde. Cuvintele lui vor fi scrise impotriva sa, va fi rasplatit pentru ele si pedepsit. „Vom scrie ceea ce spune si ii vom prelungi pedeapsa”, adica ii vom inmulti felurile pedepsei, asa cum si-a inmultit razvratirea si ratacirea.

„Noi vom mosteni de la el ceea ce spune ca va avea”, adica il vom lipsi de averea si copiii sai, iar el va pleca din lume singur, fara avere, familie, sprijinitori ori ajutoare. „Iar el va veni la Noi singur” si va vedea pedeapsa rea si dureroasa care este rasplata celor asemenea lui dintre nelegiuiti.