Maryam · 19:7–11

Versetele 7 la 11

Allah Preainaltul i-a vestit prin ingeri venirea lui Yahya. Allah l-a numit Yahya, iar numele i s-a potrivit: el a trait o viata trupeasca, prin care binecuvantarea s-a implinit, si o viata spirituala prin Revelatie, stiinta si religie. „Nu am dat mai inainte nimanui acest nume”, adica nimeni inaintea lui nu purtase acest nume. Se poate ca intelesul sa fie: nu am facut inaintea lui pe nimeni asemenea lui, deopotriva cu el. Dupa acest inteles, vestea cuprindea desavarsirea sa si insusirile vrednice de lauda si arata ca el ii va intrece pe cei de dinainte. Totusi, generalitatea acestui inteles trebuie restransa, deoarece Ibrahim, Musa, Nuh si cei asemenea lor sunt cu siguranta mai virtuosi decat Yahya.

Cand i-a venit vestea copilului pe care il ceruse, Zakariyya s-a minunat si a spus: „Domnul meu, cum as putea avea un fiu?” Atat la el, cat si la sotia lui existau piedici in calea zamislirii unui copil. Parca, atunci cand se rugase, aceste piedici nu-i fusesera in minte, pentru ca ravna lui puternica era indreptata spre dobandirea copilului; iar cand rugaciunea i-a fost primita, s-a mirat.

Allah i-a raspuns: „Asa va fi. Domnul tau spune: Acest lucru este usor pentru Mine.” Lucrul era neobisnuit si contrar obiceiului creatiei, insa Puterea lui Allah Preainaltul este in stare sa aduca lucrurile la existenta fara mijloacele lor obisnuite. Acest lucru este usor pentru El si nu este mai greu decat crearea lui Zakariyya de mai inainte, cand acesta nu era nimic.

Zakariyya a spus: „Domnul meu, da-mi un semn”, pentru ca inima lui sa se linisteasca. Aceasta nu era indoiala fata de vestea lui Allah, ci era asemenea cererii lui Ibrahim, Prietenul apropiat al lui Allah: „Domnul meu, arata-mi cum ii readuci la viata pe cei morti.” Allah a spus: „Nu crezi?” El a raspuns: „Ba da, dar pentru ca inima mea sa se linisteasca” [al-Baqarah, 2:260]. El a cerut o sporire a cunoasterii si atingerea certitudinii bazate pe vedere, dupa certitudinea bazata pe cunoastere. Allah i-a raspuns, din Mila Sa.

Semnul sau era ca nu va putea vorbi oamenilor timp de trei nopti, desi era sanatos si fara vreo vatamare. Intr-un alt verset, Allah spune: „nu vei putea vorbi oamenilor timp de trei zile decat prin semne” [Al 'Imran, 3:41]. Cele doua formulari se refera la acelasi interval, exprimat o data prin nopti, alta data prin zile. Faptul ca, vreme de trei zile, era impiedicat sa vorbeasca fara sa fie mut si fara sa aiba vreo boala, desi era sanatos, era unul dintre Semnele uimitoare si o dovada a Puterii lui Allah, care depaseste randuiala obisnuita a lucrurilor. El nu putea vorbi oamenilor, insa nu era impiedicat sa-L preamareasca pe Allah, sa proclame unicitatea Lui si sa-L pomeneasca. De aceea, Allah ii spune in celalalt verset: „Pomeneste-L mult pe Domnul tau si preamareste-L seara si dimineata” [Al 'Imran, 3:41].

Inima lui s-a linistit, s-a bucurat de marea veste si a implinit porunca lui Allah de a-I multumi prin adorare si pomenire. A ramas in locul sau de rugaciune, apoi a iesit la poporul lui si le-a facut semn sa-L preamareasca dimineata si seara. Vestea lui Yahya cuprindea un folos religios pentru toti.