Comentariul pasajului
Versetele 66 la 67
Textul arab și traducerea din volum
وَيَقُولُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَءِذَا مَا مِتُّ لَسَوْفَ أُخْرَجُ حَيًّا ﴿٦٦﴾ أَوَلَا يَذْكُرُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَنَّا خَلَقْنَـٰهُ مِن قَبْلُ وَلَمْ يَكُ شَيْـًٔا ﴿٦٧﴾
66. Omul spune: „Dupa ce voi muri, voi fi oare scos din nou viu?” 67. Oare omul nu-si aminteste ca Noi l-am creat mai inainte, cand el nu era nimic?
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Prin „om” este avut in vedere cel care neaga Invierea si o socoteste cu neputinta. El intreaba cu incapatanare si necredinta: „Dupa ce voi muri, voi fi oare scos din nou viu?”, adica: cum ma va readuce Allah la viata dupa moarte si dupa ce am ajuns ramasite putrezite? Din pricina mintii sale stricate, a intentiei rele si a impotrivirii incapatanate fata de trimisii si Cartile lui Allah, el socoteste acest lucru imposibil si de neinchipuit. Daca ar privi macar putin si ar cugeta, ar vedea ca socotirea Invierii drept ceva imposibil este culmea nechibzuintei.
De aceea Allah aduce o dovada hotaratoare si limpede, pe care fiecare om o cunoaste: „Oare omul nu-si aminteste ca Noi l-am creat mai inainte, cand el nu era nimic?” Oare nu se uita si nu-si aminteste starea sa dintai, cand Allah l-a creat pentru prima oara din nimic? Cel care l-a creat atunci cand nu era nimic vrednic de pomenire nu este oare in stare sa-l creeze din nou dupa ce s-a descompus si sa-l adune dupa ce s-a imprastiat? Allah spune: „El este Cel care incepe creatia, apoi o va repeta, iar aceasta este mai usoara pentru El” [ar-Rum, 30:27].
Cuvintele „Oare omul nu-si aminteste” sunt o chemare blanda la judecata ratiunii si arata ca negarea se intemeiaza pe nepasarea omului fata de starea sa dintai. Daca si-ar aminti-o si ar avea-o prezenta in minte, nu ar nega Invierea.