Maryam · 19:59–63

Versetele 59 la 63

Dupa ce i-a pomenit pe acesti profeti sinceri, care cautau Multumirea Domnului lor si se intorceau neincetat la El, Allah ii pomeneste pe cei care au venit dupa ei si au schimbat ceea ce li se poruncise. Au venit urmasi care s-au intors inapoi si au decazut. „Au neglijat rugaciunea”, care li se poruncise sa fie pazita si implinita. Ei au nesocotit-o si au pierdut-o. Daca au pierdut rugaciunea, stalpul religiei, masura credintei si a sinceritatii fata de Domnul lumilor, cea mai importanta dintre fapte si cea mai virtuoasa insusire, atunci pentru celelalte lucruri ale religiei au fost si mai neglijenti si mai inclinati sa le abandoneze.

Pricina acestei stari a fost ca „si-au urmat poftele”. Vointa lor s-a inclinat spre pofte, le-a pus inaintea drepturilor lui Allah si le-a dat intaietate. Ori de cate ori au simtit o pofta si au putut sa si-o implineasca, indiferent prin ce mijloc, s-au grabit sa o faca. „Ei vor intalni pierzania”, adica o pedeapsa grea si inmultita.

Apoi Allah ii scoate din aceasta amenintare pe „cei care se caiesc” de asociere, inovatii si pacate, le parasesc, regreta savarsirea lor si hotarasc sa nu se mai intoarca la ele; „cred” in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai si in Ziua de Apoi; si „savarsesc fapte drepte”, adica faptele pe care Allah le-a randuit prin trimisii Sai, cautand prin ele Fata Lui.

Acestia, care au reunit cainta, credinta si fapta dreapta, „vor intra in Paradis”, care cuprinde binecuvantarea vesnica, viata tihnita si apropierea de Domnul Cel Generos. „Si nu vor fi nedreptatiti cu nimic” din faptele lor, ci vor gasi rasplata deplina si inmultita.

Apoi Allah arata ca Paradisul fagaduit lor nu este asemenea gradinilor obisnuite. El este format din „Gradinile Edenului”, gradini ale sederii statornice, din care ei nu se vor muta si pe care nu le vor parasi. Aceasta se datoreaza vastitatii lor si multimii bunatatilor, bucuriilor si desfatarilor cuprinse in ele.

„Pe care Cel Milostiv le-a fagaduit robilor Sai in nevazut.” Gradinile sunt asociate aici Numelui Sau „Cel Milostiv”, deoarece ele sunt dintre urmarile Milei Sale si cuprind o mila si o bunatate pe care niciun ochi nu le-a vazut, nicio ureche nu le-a auzit si pe care nicio inima omeneasca nu si le-a inchipuit. Allah le numeste si Mila Sa: „Iar cei ale caror chipuri se vor lumina vor fi in Mila lui Allah si vor ramane acolo vesnic” [Al 'Imran, 3:107]. Atribuirea lor Milei Sale arata si vesnicia desfatarilor lor: ele dainuiesc cat dainuieste Mila Lui, fiind urmarea si efectul ei.

Robii pomeniti aici sunt robii care I se supun, Il adora si urmeaza Legile Sale, pana cand robia fata de El devine insusirea lor. Ei sunt asemenea „robilor Celui Milostiv” pomeniti in Sura al-Furqan. Acestia sunt diferiti de cei care sunt robi numai in sensul stapanirii si al constrangerii, fara sa-L adore. Desi Allah este Domnul lor, pentru ca i-a creat, ii hraneste si ii carmuieste, ei nu intra in robia aleasa a adorarii, pentru care robul este laudat; robia lor este una silita, in care nu se afla lauda.

Cuvintele „in nevazut” se pot lega de Fagaduinta Celui Milostiv: El le-a fagaduit Paradisul desi ei nu l-au vazut, iar ei au crezut in el si s-au straduit pentru el fara sa-l vada. Daca l-ar fi vazut, ravna si dorinta lor ar fi fost cu atat mai mari. Aceasta este o lauda pentru credinta lor folositoare in nevazut. Ele se pot lega si de robi: Allah le-a fagaduit Gradinile in vreme ce ei nu-L vedeau si Il adorau fara sa-L vada; daca L-ar fi vazut, adorarea, intoarcerea, iubirea si dorul lor ar fi fost si mai mari. Se mai poate intelege ca Gradinile fagaduite se numara printre lucrurile pe care descrierile nu le pot cuprinde si pe care nimeni nu le cunoaste pe deplin in afara lui Allah. Aceasta descriere generala trezeste dorinta sufletelor si il indeamna sa le caute chiar si pe cel care pana atunci ramasese nepasator, asa cum spune Allah: „Niciun suflet nu stie ce bucurii le-au fost ascunse drept rasplata pentru ceea ce faceau” [as-Sajdah, 32:17].

Toate aceste intelesuri sunt corecte, insa primul este mai potrivit, deoarece Allah spune: „Cu adevarat, Fagaduinta Sa se va implini.” Ea trebuie sa se implineasca, fiindca Allah nu-Si incalca Fagaduinta si El este Cel mai Adevarat dintre cei care vorbesc.

„Ei nu vor auzi acolo vorbe desarte”, adica vorbe fara folos, cuvinte pacatoase, insulte, grai urat, neascultare fata de Allah ori vreun cuvant tulburator. „Ci numai pace”, adica numai cuvinte lipsite de orice neajuns: pomenirea lui Allah, salutari de pace, cuvinte frumoase si imbucuratoare, vesti bune, vorbirea placuta dintre frati, auzirea Cuvintelor Celui Milostiv, glasurile incantatoare ale hurilor, ingerilor si slujitorilor, cantari placute si cuvinte blande. Paradisul este Casa Pacii, iar in ea se afla pacea deplina in toate privintele.

„Iar hrana lor va fi acolo dimineata si seara”, adica mancarea, bautura si feluritele lor desfatari vor fi neintrerupte, oriunde le-ar cere si oricand le-ar dori. Pentru ca placerea sa fie deplina, acestea le vor veni la vremuri cunoscute, dimineata si seara, pentru ca folosul lor sa fie mai mare si desfatarea mai deplina.

Acest Paradis descris astfel este „Paradisul pe care il vom da mostenire acelor robi ai Nostri care sunt tematori de Allah”. Allah il va da mostenire celor tematori si il va face salasul lor vesnic, din care nu vor pleca si din care nu vor dori sa se mute, asa cum spune: „Grabiti-va spre iertarea Domnului vostru si spre un Paradis cat cerurile si pamantul, pregatit pentru cei tematori” [Al 'Imran, 3:133].