Maryam · 19:54–55

Versetele 54 la 55

Pomeneste in acest Coran nobil acest profet maret, din care se trage poporul arab, cel mai ales si mai virtuos dintre popoare, iar dintre ei a venit conducatorul fiilor lui Adam. „Cu adevarat, el isi tinea fagaduinta”, adica nu facea nicio fagaduinta fara sa o implineasca. Aceasta cuprinde fagaduintele facute lui Allah si pe cele facute robilor. Cand i-a fagaduit tatalui sau ca va rabda atunci cand acesta urma sa-l sacrifice si a spus: „Ma vei gasi, daca Allah voieste, dintre cei rabdatori” [as-Saffat, 37:102], el si-a implinit fagaduinta si i-a ingaduit tatalui sau sa-l sacrifice, desi aceasta este cea mai mare nenorocire care poate ajunge asupra omului. Apoi Allah l-a descris prin calitatea de trimis si prin profetie, care se numara printre cele mai mari binecuvantari daruite de Allah robului Sau, si l-a asezat printre fapturile de rangul cel mai inalt.

„El obisnuia sa-i porunceasca familiei sale rugaciunea si zakah”, adica implinea porunca lui Allah in privinta familiei sale. Le poruncea rugaciunea, care cuprinde sinceritatea fata de Cel adorat, si zakah, care cuprinde bunatatea fata de robi. Astfel s-a desavarsit pe sine si s-a straduit sa-i desavarseasca si pe ceilalti, mai ales pe cei mai apropiati de el, familia sa, care erau mai indreptatiti decat ceilalti sa primeasca chemarea lui.

„Iar Domnul sau era multumit de el”, datorita faptului ca implinea ceea ce Il multumea pe Domnul sau si se straduia in cele prin care dobandea Multumirea Sa. Allah a fost multumit de el si l-a facut dintre robii Sai alesi si apropiati. Allah a fost multumit de el, iar el a fost multumit de Domnul sau.