Maryam · 19:27–33

Versetele 27 la 33

Cand Maryam si-a revenit dupa nastere, a venit cu 'Isa la poporul ei, purtandu-l. Stia ca este nevinovata si curata, asa ca nu se purta ca una tulburata ori lipsita de incredere. Ei i-au spus: „O, Maryam, ai savarsit un lucru nemaiauzit!”, adica un lucru urias si foarte grav. Se refereau la desfranare, insa ea era cu totul curata de asa ceva.

„O, sora a lui Harun.” Intelesul vadit este ca Harun era fratele ei de sange si ei au numit-o prin legatura cu el. Oamenii lor obisnuiau sa le dea copiilor numele profetilor. Nu era vorba despre Harun fiul lui 'Imran, fratele lui Musa, deoarece intre cei doi se aflau multe veacuri.

„Tatal tau nu era un om rau, iar mama ta nu era desfranata”, adica parintii tai erau oameni drepti si curati de rau, mai ales de acest rau. Ei voiau sa spuna: cum ai putut sa te deosebesti de ei si sa savarsesti un lucru pe care ei nu l-ar fi facut? De regula, urmasii seamana cu parintii lor in purtarea lor buna ori rea. De aceea, potrivit presupunerii lor, s-au mirat cum putuse sa se intample asa ceva.

Maryam a aratat spre copil, adica le-a poruncit sa-i vorbeasca. Ea a facut aceasta pentru ca i se poruncise, atunci cand oamenii i se vor adresa, sa le spuna: „Am facut un legamant de tacere Celui Milostiv si astazi nu voi vorbi niciunui om” [Maryam, 19:26]. Cand ea le-a aratat sa-i vorbeasca, s-au minunat si au spus: „Cum sa vorbim cu unul care este prunc in leagan?” Acest lucru nu era obisnuit si nu se mai intamplase cu cineva de varsta lui.

Atunci 'Isa a spus din leagan: „Eu sunt robul lui Allah. El mi-a daruit Cartea si m-a facut profet.” El li s-a adresat descriindu-se prin robia fata de Allah si aratand ca nu are nicio insusire prin care ar merita sa fie dumnezeu ori fiu al lui Dumnezeu. Allah este cu mult mai presus de cuvintele crestinilor care pretind ca il urmeaza pe 'Isa, dar s-au abatut de la calea lui si au spus despre el contrariul cuvintelor sale: „Eu sunt robul lui Allah.”

„El mi-a daruit Cartea”, adica a hotarat sa mi-o daruiasca, „si m-a facut profet”. Astfel, el le-a vestit ca este robul lui Allah, ca Allah l-a invatat Cartea si l-a facut unul dintre profetii Sai. Acestea sunt insusiri ale desavarsirii care il privesc pe 'Isa insusi.

Apoi a pomenit insusirile desavarsirii prin care le aduce folos celorlalti: „M-a facut binecuvantat oriunde m-as afla”, in orice loc si in orice timp. Binecuvantarea lui consta in invatarea binelui si chemarea la el, interzicerea raului si chemarea la Allah prin cuvinte si fapte. Cel care statea cu el ori il intalnea avea parte de binecuvantarea lui, iar insotitorul lui era fericit.

„Si mi-a poruncit rugaciunea si zakah atata vreme cat voi trai”, adica i-a poruncit sa implineasca drepturile lui Allah, printre cele mai insemnate fiind rugaciunea, si drepturile robilor, dintre care cel mai insemnat este zakah, cat timp va trai. El implinea porunca Domnului sau, lucra dupa ea si o infaptuia.

„M-a facut bun fata de mama mea”, adica i-a poruncit sa se poarte frumos cu mama lui, cu cea mai deplina bunatate, si sa implineasca ceea ce ii datora, datorita cinstei si virtutii ei si datorita dreptului pe care il avea prin nasterea si ingrijirea lui. „Si nu m-a facut trufas” fata de Allah si dispretuitor fata de robii Sai, „ori nenorocit” in lumea aceasta si in Viata de Apoi. Allah nu l-a facut astfel, ci ascultator, smerit fata de El si umil fata de robii Sai, binecuvantat in ambele lumi, el si cei care il urmeaza.

Dupa ce i-au fost desavarsite virtutile si insusirile vrednice de lauda, el a spus: „Pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut, in ziua in care voi muri si in ziua in care voi fi readus la viata!” Prin Harul si Generozitatea Domnului sau, el a dobandit pace si siguranta in ziua nasterii, a mortii si a invierii, fata de rau, Shaytan si pedeapsa. Aceasta arata ca va fi ferit de grozaviile Zilei Invierii si de casa celor rai si ca va fi dintre oamenii Casei Pacii. Aceasta este o minune mare si o dovada uimitoare ca el este cu adevarat Trimisul lui Allah si robul Lui.