Al-Kahf · 18:99–102

Versetele 99 la 102

„In Ziua aceea ii vom lasa sa se reverse unii peste altii.” Pronumele se poate referi la Ya'juj si Ma'juj: cand vor iesi asupra oamenilor, din pricina numarului lor urias si a raspandirii lor pe intreg pamantul, se vor revarsa unii peste altii. Allah spune: „Pana cand Ya'juj si Ma'juj vor fi lasati liberi si se vor grabi din fiecare inaltime” [al-Anbiya', 21:96]. Se poate referi si la toate fapturile in Ziua Invierii, cand, din pricina multimii lor, a groazei si a cutremurului mare, se vor amesteca si se vor revarsa unele peste altele. Acest sens este sustinut de continuarea versetului: se va sufla in Trambita, iar Allah ii va aduna pe toti.

Cand Israfil va sufla in Trambita, Allah va intoarce sufletele in trupuri, ii va invia si ii va strange la locul adunarii din Ziua Invierii pe cei dintai si pe cei din urma, pe necredinciosi si pe credinciosi, ca sa fie intrebati, trasi la socoteala si rasplatiti pentru faptele lor. Iadul va fi rasplata tuturor categoriilor de necredinciosi, iar ei vor ramane acolo vesnic.

Iadul le va fi infatisat necredinciosilor, dupa cum spune Allah: „Iar Iadul va fi aprins” [at-Takwir, 81:12]. El le va fi aratat ca sa le fie adapost si salas, sa aiba parte de lanturile, flacarile, apa clocotita si frigul sau amar si sa guste o pedeapsa care lasa inimile mute si asurzeste urechile. Acestea sunt urmarile faptelor lor si rasplata pentru ceea ce au facut.

In aceasta lume, ochii lor erau acoperiti fata de pomenirea lui Allah: se indepartau de Pomenirea inteleapta si de Coranul nobil si spuneau: „Inimile noastre sunt acoperite fata de lucrul la care ne chemi” [Fussilat, 41:5]. Peste ochii lor se aflau acoperaminte care ii impiedicau sa vada Semnele folositoare ale lui Allah, dupa cum spune El: „iar peste ochii lor este un acoperamant” [al-Baqarah, 2:7]. „Si nu puteau sa auda”, adica nu suportau sa auda versetele lui Allah care duc la credinta, din pricina urii lor fata de Coran si de Trimis. Cel care uraste nu poate asculta cu luare-aminte cuvintele celui urat. Cand li s-au inchis caile stiintei si binelui, nu le-a mai ramas auz, vedere ori ratiune de folos. Nu au crezut in Allah, I-au tagaduit Semnele si I-au respins trimisii; de aceea au meritat Iadul. Ce sfarsit rau!

„Oare cei care nu cred isi inchipuie ca ii pot lua pe robii Mei drept ocrotitori in locul Meu?” Acesta este argumentul care arata falsitatea pretentiei politeistilor necredinciosi. Ei i-au luat pe unii profeti si apropiati ai lui Allah drept parteneri pe care ii adorau si pretindeau ca acestia le vor fi aliati, ii vor salva de pedeapsa lui Allah si le vor dobandi rasplata Lui, desi ei nu credeau in Allah si in Trimisul Sau. Allah ii mustra si arata falsitatea acestei pareri chiar si din punctul de vedere al ratiunii.

Daca prin robii lui Allah sunt avuti in vedere profetii si apropiatii Sai, intelesul este ca nu este cu putinta ca un adevarat aliat al lui Allah sa fie ocrotitorul vrajmasilor Lui. Aliatii lui Allah sunt in acord cu El in ceea ce iubeste si primeste si in ceea ce uraste si Il manie. Acela care pretinde ca l-a luat aliat pe un apropiat al lui Allah, in vreme ce el insusi Ii este vrajmas lui Allah, minte. Acest inteles este asemenea cuvintelor lui Allah: „In Ziua in care ii va aduna pe toti, apoi le va spune ingerilor: Pe voi va adorau acestia? Ei vor spune: Marire Tie! Tu esti Ocrotitorul nostru, nu ei” [Saba', 34:40-41].

Intelesul mai potrivit este: oare necredinciosii cred ca fapturile pe care le iau drept ocrotitori in locul lui Allah ii pot ajuta, le pot aduce folos ori pot indeparta raul de la ei? Aceasta este o inchipuire falsa si o parere stricata, caci nicio faptura nu are in mana sa puterea de a aduce folos ori paguba. Allah spune: „Spune: Chemati-i pe cei pe care ii pretindeti in afara Lui! Ei nu au puterea sa indeparteze raul de la voi si nici sa-l mute” [al-Isra', 17:56] si: „Cei pe care ii cheama in afara Lui nu au puterea mijlocirii” [az-Zukhruf, 43:86]. Acestea si alte versete arata ca acela care isi ia un ocrotitor in afara lui Allah, pentru a-l ajuta si sprijini, isi vede speranta inselata si nu dobandeste nimic din ceea ce urmareste. „Noi am pregatit Iadul drept salas pentru cei necredinciosi”, drept gazduire si ospat. Ce rau este salasul lor si ce rea le este gazduirea in Iad!