Comentariul pasajului
Versetele 103 la 106
Textul arab și traducerea din volum
قُلْ هَلْ نُنَبِّئُكُم بِٱلْأَخْسَرِينَ أَعْمَـٰلًا ﴿١٠٣﴾ ٱلَّذِينَ ضَلَّ سَعْيُهُمْ فِى ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا وَهُمْ يَحْسَبُونَ أَنَّهُمْ يُحْسِنُونَ صُنْعًا ﴿١٠٤﴾ أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِ رَبِّهِمْ وَلِقَآئِهِۦ فَحَبِطَتْ أَعْمَـٰلُهُمْ فَلَا نُقِيمُ لَهُمْ يَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ وَزْنًا ﴿١٠٥﴾ ذَٰلِكَ جَزَآؤُهُمْ جَهَنَّمُ بِمَا كَفَرُوا۟ وَٱتَّخَذُوٓا۟ ءَايَـٰتِى وَرُسُلِى هُزُوًا ﴿١٠٦﴾
103. Spune: „Sa va vestim cine sunt cei mai mari pierzatori in privinta faptelor? 104. Sunt cei a caror stradanie in viata lumii s-a ratacit, in vreme ce ei credeau ca fac bine. 105. Acestia sunt cei care nu au crezut in Semnele Domnului lor si in intalnirea cu El; faptele lor au devenit zadarnice si nu le vom da nicio greutate in Ziua Invierii. 106. Aceasta este rasplata lor: Iadul, pentru ca nu au crezut si au luat in batjocura Semnele Mele si trimisii Mei.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah ii porunceste lui Muhammad sa le spuna oamenilor, ca avertisment si instiintare: „Sa va vestim cine sunt cei mai mari pierzatori in privinta faptelor?” „Cei a caror stradanie in viata lumii s-a ratacit”: toate faptele lor s-au pierdut si au devenit zadarnice, desi ei isi inchipuiau ca fac bine. Cum vor fi atunci faptele despre care stiu ca sunt false si reprezinta impotrivire si dusmanie fata de Allah si de trimisii Sai? Cine sunt cei ale caror fapte s-au pierdut, astfel incat si-au pierdut sufletele in Ziua Invierii si familiile in Ziua Invierii? Oare nu aceasta este pierderea limpede?
Ei sunt cei care au tagaduit Semnele coranice ale Domnului lor si Semnele Sale vazute, care arata obligatia credintei in El, in ingerii Sai, in trimisii Sai, in Cartile Sale si in Ziua de Apoi, precum si intalnirea cu El. Din aceasta pricina, faptele lor au devenit zadarnice.
„Nu le vom da nicio greutate in Ziua Invierii.” Folosul cantaririi se arata atunci cand faptele bune sunt asezate in fata faptelor rele, ca sa se vada care dintre ele atarna mai greu. Acestia nu vor avea nicio fapta buna, fiindca nu au implinit conditia primirii, si anume credinta. Allah spune: „Iar cel care a savarsit fapte drepte si este credincios nu se va teme de nedreptate si nici de micsorarea rasplatii” [Ta-Ha, 20:112]. Faptele lor vor fi totusi numarate, ei vor fi facuti sa le recunoasca, vor fi rusinati prin ele inaintea fapturilor, apoi vor fi pedepsiti pentru ele.
„Aceasta este rasplata lor”: faptele lor devin zadarnice si nu li se da nicio greutate in Ziua Invierii, din pricina josniciei si lipsei lor de insemnatate, pentru ca nu au crezut in Semnele lui Allah si au luat Semnele si trimisii Sai in batjocura, razand de ele si dispretuindu-le. Datoria lor era sa creada pe deplin in Semnele lui Allah si in trimisii Sai, sa le cinsteasca si sa implineasca in chip desavarsit ceea ce le cereau. Ei au facut contrariul; de aceea si soarta lor s-a rasturnat, au ajuns nenorociti si au fost aruncati in pedeapsa.