Al-Kahf · 18:89–98

Versetele 89 la 98

Dupa ce a ajuns la apus, Dhul-Qarnayn s-a intors si a urmat mijloacele pe care Allah i le daduse, indreptandu-se spre rasarit, pana cand a ajuns la locul de rasarit al soarelui. Acolo a gasit soarele rasarind peste un neam caruia Allah nu-i daduse niciun adapost impotriva lui. Poate ca nu aveau case, fiind primitivi si lipsiti de viata asezata, ori poate ca soarele ramanea mereu deasupra lor si nu apunea intr-un chip deplin, cum se intampla in partea de sud-est a Africii¹. El a ajuns astfel intr-un loc despre care oamenii pamantului nu stiau nimic si unde, cu atat mai mult, nu ajunsesera. Toate acestea s-au petrecut prin hotararea si stiinta lui Allah. El cunostea pe deplin binele si mijloacele marete aflate la Dhul-Qarnayn si era cu el prin Stiinta Sa oriunde mergea.

Talcuitorii spun ca el a plecat dinspre rasarit catre miazanoapte, pana cand a ajuns intre cele doua bariere muntoase cunoscute in acea vreme: doua lanturi de munti care se intindeau spre dreapta si spre stanga pana la mari, despartindu-i pe Ya'juj si Ma'juj de ceilalti oameni. Dincoace de aceste bariere a gasit un neam care abia intelegea vorbirea, din pricina limbii sale straine si a greutatii cu care intelegea. Allah ii daduse lui Dhul-Qarnayn mijloace de cunoastere prin care le putea intelege limba si putea vorbi cu ei, iar ei cu el.

Oamenii i-au spus: „Ya'juj si Ma'juj raspandesc stricaciunea pe pamant.” Acestea sunt doua neamuri uriase dintre fiii lui Adam, care faceau stricaciune prin ucidere, jefuirea averilor si alte rele. „Iti putem da o plata pentru ca tu sa ridici intre noi si ei un stavilar?” Ei si-au aratat neputinta de a-l construi si au inteles capacitatea si puterea lui Dhul-Qarnayn, oferindu-i o recompensa. I-au aratat si motivul acestei cereri: stricaciunea pe care cele doua neamuri o raspandeau pe pamant.

Dhul-Qarnayn nu era lacom, nu ravnea la bunurile lumii si nu neglija indreptarea starii supusilor sai; scopul lui era indreptarea. De aceea le-a implinit cererea, pentru folosul pe care il cuprindea, fara sa ia plata de la ei. I-a multumit Domnului sau pentru puterea si priceperea daruite si le-a spus: „Puterea pe care mi-a dat-o Domnul meu este mai buna” decat ceea ce imi oferiti. Nu va cer decat sa ma sprijiniti prin puterea si munca mainilor voastre: „si voi ridica intre voi si ei un zid trainic”, care sa-i impiedice sa treaca la voi.

„Aduceti-mi blocuri de fier”, adica bucati de fier, iar ei i le-au adus. „Cand a umplut spatiul dintre cele doua coaste ale muntilor”, intre care ridica zidul, le-a spus: „Suflati!” Aprindeti puternic focul si folositi foalele ca sa-i sporiti dogoarea si sa topiti arama. Cand arama pe care voia sa o aseze intre blocurile de fier s-a topit, a spus: „Aduceti-mi arama topita ca sa o torn peste el.” A turnat-o peste zid, iar acesta s-a intarit intr-un chip uimitor, aparandu-i pe oamenii din spatele lui de raul lui Ya'juj si Ma'juj. „Ei nu au mai putut sa-l escaladeze si nici nu au putut sa-l strapunga”: nu aveau puterea de a-l urca, din pricina inaltimii, si nici de a-l strapunge, din pricina tariei si soliditatii sale.

Dhul-Qarnayn a atribuit binecuvantarea Celui care o daruise si a spus: „Aceasta este o mila de la Domnul meu”, adica Harul si Bunatatea Lui fata de mine. Aceasta este starea conducatorilor drepti: cand Allah le daruieste binecuvantari mari, ei isi sporesc recunostinta si marturisirea binecuvantarilor Sale. Sulayman a spus atunci cand tronul reginei din Saba i-a fost adus de la mare departare: „Aceasta este din Harul Domnului meu, ca sa ma incerce daca sunt recunoscator sau nerecunoscator” [an-Naml, 27:40]. Aceasta este contrara starii celor trufasi, care cauta maretia pe pamant: binecuvantarile mari nu le sporesc decat insolenta si mandria. Qarun, caruia Allah ii daduse comori ale caror chei apasau greu asupra unei cete de oameni puternici, a spus: „Mi s-a dat numai datorita stiintei pe care o am” [al-Qasas, 28:78].

„Cand va veni fagaduinta Domnului meu”, adica vremea iesirii lui Ya'juj si Ma'juj, Allah va face una cu pamantul acel zid bine intarit, il va prabusi si il va nivela. „Fagaduinta Domnului meu este adevarata.”