Al-Kahf · 18:83–88

Versetele 83 la 88

Oamenii Cartii ori politeistii l-au intrebat pe Trimisul lui Allah despre povestirea lui Dhul-Qarnayn. Allah i-a poruncit sa le spuna: „Va voi povesti ceva despre el”, o veste folositoare si o relatare uimitoare. Va voi spune, asadar, din imprejurarile vietii sale ceea ce poate fi o aducere-aminte si o pilda; celelalte imprejurari nu le-a relatat. „Noi i-am dat putere pe pamant”, adica Allah i-a daruit stapanire, putinta de a-si exercita autoritatea in diferite tinuturi si supunerea locuitorilor lor. „Si i-am dat cate un mijloc pentru orice lucru. El a urmat un drum”, adica Allah i-a daruit mijloacele prin care a ajuns la ceea ce a dobandit, ajutandu-l sa stapaneasca tarile si sa ajunga cu usurinta in cele mai indepartate locuri locuite.

Dhul-Qarnayn a folosit aceste mijloace asa cum trebuia. Nu oricine primeste un mijloc il si foloseste si nu oricine este in stare sa-l foloseasca. Cand putinta de a folosi un mijloc adecvat si folosirea lui efectiva se reunesc, scopul este atins; daca lipsesc amandoua ori una dintre ele, scopul nu este dobandit. Allah si Trimisul Sau nu ne-au spus in amanunt care au fost acele mijloace si nu ne-a ajuns despre ele nicio relatare care sa aduca o cunoastere sigura. De aceea trebuie sa pastram tacerea in privinta lor si sa nu ne indreptam spre ceea ce transmit relatarile isra'ilite si altele asemenea. Stim insa, in general, ca ele cuprindeau mijloace puternice, launtrice si exterioare. Prin ele a dobandit o armata mare, numeroasa, bine inzestrata si bine randuita, si o putere cu care si-a infrant vrajmasii si prin care i s-a usurat sa ajunga la rasaritul si apusul pamantului si in celelalte tinuturi.

Allah i-a daruit mijloacele prin care a ajuns la locul de apus al soarelui. Cu ochii sai a vazut soarele ca si cum ar fi apus intr-un izvor intunecat, adica negru. Asa vede de obicei omul atunci cand intre el si orizontul apusean se afla apa: soarele pare ca apune in apa, chiar daca in realitate se afla la o mare inaltime. Langa acel loc a gasit un neam. Allah i-a spus ca poate fie sa-i pedepseasca prin ucidere, lovire, luare in captivitate si altele asemenea, fie sa se poarte cu bunatate fata de ei. I s-a dat aceasta alegere deoarece, dupa cat se vede, ei erau necredinciosi ori nelegiuiti, sau printre ei se aflau asemenea oameni; daca ar fi fost credinciosi fara pacate, nu i s-ar fi dat dreptul sa-i pedepseasca.

Dhul-Qarnayn cunostea carmuirea potrivit Legii revelate pentru care merita lauda, iar Allah ii daduse izbanda in aceasta. El i-a impartit in doua categorii: „Cat despre cel nedrept”, prin necredinta, „il vom pedepsi” in aceasta lume, „apoi va fi intors la Domnul sau”, iar El il va pedepsi in Viata de Apoi cu o pedeapsa nemaivazuta. Pentru el se vor reuni cele doua pedepse: pedeapsa lumii si pedeapsa Vietii de Apoi. „Cat despre cel care crede si savarseste fapte drepte, el va avea drept rasplata ceea ce este mai bun”, adica Paradisul si starea cea buna la Allah in Ziua Invierii, „iar noi ii vom vorbi cu blandete si-i vom porunci lucruri usoare”, ne vom purta frumos cu el, ii vom vorbi bland si ii vom usura treburile. Aceasta arata ca Dhul-Qarnayn era un conducator drept, invatat si evlavios, care se purta cu fiecare om potrivit starii sale si in acord cu multumirea lui Allah.