Explicația Coranului în română

Al-Kahf · 18:60–74

Sura 18 · Peștera · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 18:60–74. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 60 la 74

Textul arab și traducerea din volum

وَإِذْ قَالَ مُوسَىٰ لِفَتَىٰهُ لَآ أَبْرَحُ حَتَّىٰٓ أَبْلُغَ مَجْمَعَ ٱلْبَحْرَيْنِ أَوْ أَمْضِىَ حُقُبًا ﴿٦٠﴾ فَلَمَّا بَلَغَا مَجْمَعَ بَيْنِهِمَا نَسِيَا حُوتَهُمَا فَٱتَّخَذَ سَبِيلَهُۥ فِى ٱلْبَحْرِ سَرَبًا ﴿٦١﴾ فَلَمَّا جَاوَزَا قَالَ لِفَتَىٰهُ ءَاتِنَا غَدَآءَنَا لَقَدْ لَقِينَا مِن سَفَرِنَا هَـٰذَا نَصَبًا ﴿٦٢﴾ قَالَ أَرَءَيْتَ إِذْ أَوَيْنَآ إِلَى ٱلصَّخْرَةِ فَإِنِّى نَسِيتُ ٱلْحُوتَ وَمَآ أَنسَىٰنِيهُ إِلَّا ٱلشَّيْطَـٰنُ أَنْ أَذْكُرَهُۥ ۚ وَٱتَّخَذَ سَبِيلَهُۥ فِى ٱلْبَحْرِ عَجَبًا ﴿٦٣﴾ قَالَ ذَٰلِكَ مَا كُنَّا نَبْغِ ۚ فَٱرْتَدَّا عَلَىٰٓ ءَاثَارِهِمَا قَصَصًا ﴿٦٤﴾ فَوَجَدَا عَبْدًا مِّنْ عِبَادِنَآ ءَاتَيْنَـٰهُ رَحْمَةً مِّنْ عِندِنَا وَعَلَّمْنَـٰهُ مِن لَّدُنَّا عِلْمًا ﴿٦٥﴾ قَالَ لَهُۥ مُوسَىٰ هَلْ أَتَّبِعُكَ عَلَىٰٓ أَن تُعَلِّمَنِ مِمَّا عُلِّمْتَ رُشْدًا ﴿٦٦﴾ قَالَ إِنَّكَ لَن تَسْتَطِيعَ مَعِىَ صَبْرًا ﴿٦٧﴾ وَكَيْفَ تَصْبِرُ عَلَىٰ مَا لَمْ تُحِطْ بِهِۦ خُبْرًا ﴿٦٨﴾ قَالَ سَتَجِدُنِىٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ صَابِرًا وَلَآ أَعْصِى لَكَ أَمْرًا ﴿٦٩﴾ قَالَ فَإِنِ ٱتَّبَعْتَنِى فَلَا تَسْـَٔلْنِى عَن شَىْءٍ حَتَّىٰٓ أُحْدِثَ لَكَ مِنْهُ ذِكْرًا ﴿٧٠﴾ فَٱنطَلَقَا حَتَّىٰٓ إِذَا رَكِبَا فِى ٱلسَّفِينَةِ خَرَقَهَا ۖ قَالَ أَخَرَقْتَهَا لِتُغْرِقَ أَهْلَهَا لَقَدْ جِئْتَ شَيْـًٔا إِمْرًا ﴿٧١﴾ قَالَ أَلَمْ أَقُلْ إِنَّكَ لَن تَسْتَطِيعَ مَعِىَ صَبْرًا ﴿٧٢﴾ قَالَ لَا تُؤَاخِذْنِى بِمَا نَسِيتُ وَلَا تُرْهِقْنِى مِنْ أَمْرِى عُسْرًا ﴿٧٣﴾ فَٱنطَلَقَا حَتَّىٰٓ إِذَا لَقِيَا غُلَـٰمًا فَقَتَلَهُۥ قَالَ أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَكِيَّةًۢ بِغَيْرِ نَفْسٍ لَّقَدْ جِئْتَ شَيْـًٔا نُّكْرًا ﴿٧٤﴾

60. Si cand Musa i-a spus slujitorului sau: „Nu ma voi opri pana nu voi ajunge la locul unde se intalnesc cele doua mari, chiar daca voi merge ani indelungati.” 61. Cand au ajuns la locul unde se intalneau, si-au uitat pestele, iar acesta si-a luat calea prin mare ca printr-un tunel. 62. Dupa ce au trecut mai departe, Musa i-a spus slujitorului sau: „Adu-ne mancarea; cu adevarat, am intampinat oboseala in aceasta calatorie a noastra.” 63. El a spus: „Ai vazut ce s-a intamplat cand ne-am adapostit langa stanca? Am uitat pestele si numai Shaytan m-a facut sa uit sa ti-l pomenesc. El si-a luat calea prin mare intr-un chip uimitor.” 64. Musa a spus: „Acesta este lucrul pe care il cautam.” Si s-au intors pe urmele lor. 65. Acolo au gasit un rob dintre robii Nostri, caruia ii daruisem Mila de la Noi si pe care il invatasem stiinta de la Noi. 66. Musa i-a spus: „Pot sa te urmez, ca sa ma inveti din indrumarea dreapta pe care ai fost invatat?” 67. El a spus: „Tu nu vei putea avea rabdare cu mine. 68. Si cum ai putea avea rabdare cu un lucru a carui cunoastere nu o cuprinzi?” 69. Musa a spus: „Ma vei gasi, daca Allah voieste, rabdator si nu ma voi impotrivi niciunei porunci a tale.” 70. El a spus: „Daca ma urmezi, nu ma intreba despre nimic pana cand eu insumi nu-ti voi pomeni despre el.” 71. Au pornit pana cand, urcandu-se intr-o corabie, el a gaurit-o. Musa a spus: „Ai gaurit-o ca sa-i ineci pe oamenii ei? Ai savarsit un lucru cumplit!” 72. El a spus: „Nu ti-am spus ca nu vei putea avea rabdare cu mine?” 73. Musa a spus: „Nu ma lua la rost pentru ceea ce am uitat si nu-mi ingreuna prea mult insotirea ta.” 74. Au pornit mai departe pana cand au intalnit un baiat, iar el l-a ucis. Musa a spus: „Ai ucis un suflet nevinovat, care nu a ucis pe nimeni? Ai savarsit un lucru groaznic!14”

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Allah vesteste despre Profetul Sau Musa, pacea fie asupra lui, si despre dorinta lui puternica pentru bine si cautarea stiintei. Slujitorul sau, care il insotea neincetat acasa si in calatorie, era Yusha' ibn Nun, caruia Allah i-a daruit apoi profetia. Musa i-a spus: „Nu ma voi opri pana nu voi ajunge la locul unde se intalnesc cele doua mari”, adica voi continua sa calatoresc, chiar daca voi indura greutate si oboseala, pana cand voi ajunge la locul unde se intalnesc cele doua mari. Acesta era locul despre care i se revelase ca va gasi acolo un rob dintre robii lui Allah, inzestrat cu o stiinta pe care Musa nu o avea. „Chiar daca voi merge ani indelungati”, adica chiar daca voi strabate o distanta mare. Dorul si ravna l-au facut pe Musa sa-i spuna slujitorului sau aceste cuvinte. Ele arata hotararea lui statornica; de aceea a si dus-o la indeplinire.

„Cand au ajuns la locul unde se intalneau, si-au uitat pestele.” Aveau cu ei un peste din care luau merinde si mancau. Lui Musa i se spusese ca, atunci cand va pierde pestele, acolo il va gasi pe robul pe care il cauta. Pestele si-a luat calea prin mare ca printr-un tunel. Aceasta se numara printre Semnele lui Allah. Comentatorii au spus ca, atunci cand pestele pe care il luau drept merinde a ajuns in acel loc si a fost atins de apa marii, a prins viata, cu ingaduinta lui Allah, a intrat in mare si s-a alaturat vietuitoarelor ei.

Dupa ce Musa si slujitorul sau au trecut de locul unde se intalneau cele doua mari, Musa i-a spus slujitorului sau: „Adu-ne mancarea; cu adevarat, am intampinat oboseala in aceasta calatorie a noastra”, adica numai in calatoria de dupa depasirea acelui loc. Calatoria lunga pana la locul de intalnire nu le pricinuise o asemenea oboseala. Acesta este unul dintre Semnele si indiciile prin care Allah i-a aratat lui Musa unde se afla ceea ce cauta. Dorul legat de ajungerea la acel loc le usurase drumul; cand au trecut dincolo de el, oboseala i-a cuprins.

Slujitorul i-a spus: „Ai vazut ce s-a intamplat cand ne-am adapostit langa stanca? Am uitat pestele”, adica nu l-am mai avut in vedere atunci cand ne-am adapostit noaptea langa stanca aceea cunoscuta amandurora, „si numai Shaytan m-a facut sa uit sa ti-l pomenesc”, deoarece uitarea este pricinuita de Shaytan, „iar el si-a luat calea prin mare intr-un chip uimitor”, caci felul in care a patruns in mare si a intrat in ea era uimitor. Talcuitorii au spus ca drumul pestelui prin mare ramasese ca un tunel si ca aceasta era o minune atat pentru Musa, cat si pentru slujitorul sau.

Cand slujitorul i-a spus aceste cuvinte, Musa avea fagaduinta lui Allah ca, atunci cand va pierde pestele, il va gasi pe al-Khidr. El a spus: „Acesta este lucrul pe care il cautam.” S-au intors pe urmele lor, urmarindu-si pasii, pana la locul unde uitasera pestele. Cand au ajuns acolo, „au gasit un rob dintre robii Nostri”, si acesta era al-Khidr. El era un rob drept, nu un profet, potrivit parerii corecte. „Caruia ii daruisem Mila de la Noi”: Allah ii daruise o mila deosebita, prin care stiinta lui sporise si faptele sale devenisera bune. „Si pe care il invatasem stiinta de la Noi”: primise o cunoastere care nu ii fusese data lui Musa.

Musa i-a spus cu blandete, buna-cuviinta si sub forma unei cereri de ingaduinta: „Pot sa te urmez, ca sa ma inveti din indrumarea dreapta pe care ai fost invatat?” El i-a cerut ingaduinta sa-l urmeze si sa invete de la el acea cunoastere prin care omul este indrumat spre adevar si prin care deosebeste binele de rau. Allah ii daruise lui al-Khidr inspiratie si o cinste deosebita prin care patrundea multe dintre intelesurile ascunse, care ii erau tainuite chiar si lui Musa. Desi Musa era mai invatat decat el in cele mai multe lucruri, mai ales in stiintele credintei si ale principiilor Legii - fiind unul dintre trimisii cu hotarare statornica, pe care Allah ii alesese mai presus de celelalte fapturi prin stiinta, fapte si alte virtuti -, al-Khidr primise o ramura de cunoastere pe care Musa nu o avea.

Al-Khidr i-a spus lui Musa: nu ma impotrivesc cererii tale, insa „tu nu vei putea avea rabdare cu mine”, adica nu vei putea sa ma urmezi si sa ramai alaturi de mine, deoarece vei vedea lucruri asupra carora nu vei putea avea rabdare: infatisarea lor este rea, desi realitatea launtrica este alta. „Si cum ai putea avea rabdare cu un lucru a carui cunoastere nu o cuprinzi?” Cum ai putea rabda un lucru ale carui aspecte vazute si ascunse nu le cunosti si caruia nu-i stii scopul, sfarsitul si urmarea?

Musa a spus: „Ma vei gasi, daca Allah voieste, rabdator si nu ma voi impotrivi niciunei porunci a tale.” Aceasta era hotararea lui inainte de a fi pus la incercare. Hotararea este insa un lucru, iar rabdarea la incercare este altul. De aceea, atunci cand a fost pus la incercare, Musa, pacea fie asupra lui, nu a putut avea rabdare. Atunci al-Khidr i-a spus: „Daca ma urmezi, nu ma intreba despre nimic pana cand eu insumi nu-ti voi pomeni despre el”, adica nu intreba si nu obiecta, pana cand eu insumi nu iti voi explica lucrul, la timpul potrivit. I-a interzis, asadar, sa intrebe, dar i-a fagaduit ca ii va arata adevarata natura a lucrurilor.

Au pornit impreuna si s-au urcat intr-o corabie. Al-Khidr a scos una dintre scandurile ei. El avea pentru aceasta un scop pe care urma sa-l arate, insa Musa nu a avut rabdare, fiindca infatisarea faptei era rea: corabia fusese vatamata si oamenii ei puteau sa se inece. Musa a spus: „Ai gaurit-o ca sa-i ineci pe oamenii ei? Ai savarsit un lucru cumplit!” Al-Khidr i-a amintit ceea ce ii spusese: „Nu ti-am spus ca nu vei putea avea rabdare cu mine?”, adica s-a intamplat asa cum iti spusesem. Musa a spus: „Nu ma lua la rost pentru ceea ce am uitat si nu-mi ingreuna prea mult insotirea ta.” Prima lui impotrivire fusese din uitare. El si-a recunoscut greseala si si-a cerut iertare, cerandu-i sa nu-l mustre de la prima abatere si sa nu se poarte cu asprime fata de insotitorul sau. Al-Khidr l-a iertat.

Au pornit mai departe pana cand au intalnit un baiat, iar al-Khidr l-a ucis. Musa s-a maniat puternic si a fost cuprins de ravna religioasa cand insotitorul sau a ucis un baiat mic, care nu savarsise niciun pacat. El a spus: „Ai ucis un suflet nevinovat, care nu a ucis pe nimeni? Ai savarsit un lucru groaznic!” Ce rau poate fi mai mare decat uciderea unui copil mic, fara pacat, care nu a ucis pe nimeni? Prima impotrivire a lui Musa fusese din uitare; de data aceasta nu a fost uitare, ci lipsa de rabdare.

Note

Nota 14 · volumul 5

Comentariul acestei intamplari se continua in volumul 6, de la versetul 75 al Surei al-Kahf, odata cu inceputul juzului 16.

Înapoi la text