Comentariul pasajului
Versetele 45 la 46
Textul arab și traducerea din volum
وَٱضْرِبْ لَهُم مَّثَلَ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا كَمَآءٍ أَنزَلْنَـٰهُ مِنَ ٱلسَّمَآءِ فَٱخْتَلَطَ بِهِۦ نَبَاتُ ٱلْأَرْضِ فَأَصْبَحَ هَشِيمًا تَذْرُوهُ ٱلرِّيَـٰحُ ۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ مُّقْتَدِرًا ﴿٤٥﴾ ٱلْمَالُ وَٱلْبَنُونَ زِينَةُ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا ۖ وَٱلْبَـٰقِيَـٰتُ ٱلصَّـٰلِحَـٰتُ خَيْرٌ عِندَ رَبِّكَ ثَوَابًا وَخَيْرٌ أَمَلًا ﴿٤٦﴾
45. Da-le pilda vietii lumesti: ea este asemenea apei pe care am coborat-o din cer; prin ea se amesteca plantele pamantului, apoi ele devin paie uscate pe care vanturile le imprastie. Allah este cu putere asupra tuturor lucrurilor. 46. Averea si copiii sunt podoaba vietii lumesti, insa faptele drepte care raman au la Domnul tau o rasplata mai buna si sunt o nadejde mai buna.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah ii spune Profetului Sau, iar dupa el tuturor celor care ii invata pe oameni si ii cheama la Allah: da-le oamenilor pilda vietii lumesti, ca sa-si inchipuie cu adevarat starea ei, sa-i cunoasca infatisarea si launtrul, sa o compare cu Viata de Apoi si sa o aleaga pe cea care merita aleasa. Pilda vietii lumesti este asemenea ploii coborate pe pamant, prin care cresc tot felul de plante frumoase. Frumusetea lor ii bucura pe privitori si atrage ochii celor nepasatori, dar deodata devin paie uscate purtate de vanturi. Plantele verzi, florile si privelistea incantatoare dispar, iar pamantul devine gol si uscat; privirea se intoarce de la el si inima se simte instrainata.
Tot astfel este lumea. In timp ce omul preocupat de aceasta lume se bucura de tinerete, ii intrece pe cei de o varsta cu el, aduna averi, ia din placeri, isi implineste poftele in orice imprejurare si crede ca acestea vor dainui, il loveste moartea ori isi pierde averea. Veselia ii piere, placerile inceteaza si ramane cu durerea pierderii tineretii, puterii si averii. Nu-i mai raman decat faptele sale, bune ori rele. Atunci nedreptul isi musca mainile vazand realitatea la care a ajuns si doreste sa se intoarca in lume, nu pentru a-si continua poftele, ci pentru a indrepta, prin cainta si fapte drepte, ceea ce a pierdut in vremea nepasarii.
Omul chibzuit, hotarat si calauzit isi inchipuie aceasta stare si isi spune: socoteste-te mort, caci nu se poate sa nu mori. Pe care dintre cele doua stari o alegi? Sa fii amagit de podoaba acestui salas si sa te bucuri de el asemenea animalelor care pasc, ori sa lucrezi pentru salasul in care hrana si umbra sunt vesnice, unde sufletul primeste ceea ce doreste si ochiul se bucura? Prin aceasta se cunoaste daca omul a fost calauzit ori parasit, daca a castigat ori a pierdut.
Averea si copiii sunt numai podoaba vietii lumesti. Faptele drepte care dainuie sunt cele care raman, ii sunt de folos robului si il bucura. Acestea cuprind toate actele de ascultare obligatorii si recomandate, drepturile lui Allah si drepturile robilor Sai: rugaciunea, zakah, milostenia, Hajjul, 'umrah, preamarirea, lauda, marturisirea unicitatii si rostirea maretiei lui Allah, citirea Coranului, cautarea stiintei folositoare, poruncirea binelui si interzicerea raului, pastrarea legaturilor de rudenie, bunatatea fata de parinti, implinirea drepturilor sotiilor, ale sclavilor si ale animalelor aflate in stapanire, precum si toate formele de bunatate fata de fapturi.
Acestea sunt faptele drepte care raman. Rasplata lor la Allah este mai buna si nadejdea pusa in ele este mai buna. Folosul lor dainuie, se inmulteste neincetat si este nadajduit in ceasul nevoii. Pentru ele trebuie sa se intreaca oamenii, sa se grabeasca si sa se straduiasca.
Cugeta la felul in care Allah a dat pilda lumii si pieirii ei si a vestit ca lucrurile ei sunt de doua feluri. Primul este o podoaba de care omul se bucura pentru putin timp, apoi ea dispare fara folos, ba chiar poate aduce vatamare: averea si copiii. Al doilea ramane si aduce folos neincetat: faptele drepte care dainuie.