Al-Kahf · 18:39–44

Versetele 39 la 44

Dreptcredinciosul i-a spus insotitorului sau necredincios: chiar daca te-ai mandrit inaintea mea cu averea si copiii tai si ma vezi cu mai putina avere si mai putini copii, ceea ce se afla la Allah este mai bun si mai trainic, iar binele si bunatatea nadajduite de la El sunt mai presus de toate lucrurile lumii pentru care oamenii se intrec.

„Poate ca Domnul meu imi va da ceva mai bun decat gradina ta si va trimite asupra ei” - asupra gradinii din pricina careia te-ai razvratit si te-ai lasat amagit - „o pedeapsa din cer”, un chin prin ploaie naprasnica ori altceva, „iar ea va deveni un pamant neted si sterp”, cu copacii smulsi, roadele pierdute, semanaturile inecate si folosul disparut. „Ori apa ei”, de care depinde viata gradinii, „se va scufunda in pamant si nu o vei mai putea gasi”, nici prin sapare, nici prin alt mijloc.

Dreptcredinciosul s-a rugat impotriva gradinii din manie pentru Domnul sau, fiindca ea il amagise pe stapanul ei, il facuse sa se razvrateasca si sa fie multumit de ea. El nadajduia astfel ca omul se va intoarce la Domnul sau, isi va recapata judecata si va cugeta la propria stare.

Allah i-a raspuns rugaciunii: „Roadele lui au fost nimicite.” Pedeapsa a cuprins gradina si a distrus-o, fara sa ramana nimic. Toti copacii, roadele si semanaturile au pierit, iar el a regretat cumplit. „A inceput sa-si franga mainile pentru ceea ce cheltuise acolo”, deoarece cheltuise mult din averea sa lumeasca, iar cand gradina s-a nimicit nu i-a ramas nimic in schimb. A regretat si asocierea si raul savarsit, spunand: „Ce bine ar fi fost daca nu-I asociam Domnului meu pe nimeni!”

„Nu a avut niciun grup care sa-l ajute impotriva lui Allah si nici el nu s-a putut ajuta.” Cand pedeapsa a coborat asupra gradinii, a pierdut ceea cu care se mandrise inaintea insotitorului sau: „Eu am mai multa avere decat tine si sunt mai puternic prin oamenii mei.” Acestia nu au indepartat nimic de la el in ceasul in care avea cea mai mare nevoie de ei, iar el nu s-a putut ajuta singur. Cum ar putea avea ajutatori impotriva Hotararii lui Allah? Daca locuitorii cerurilor si pamantului s-ar uni ca sa indeparteze un lucru pe care Allah l-a hotarat si l-a savarsit, nu ar putea.

Nu este cu neputinta ca starea stapanului gradinii sa se fi indreptat apoi prin Mila si Bunatatea lui Allah, iar El sa-i fi daruit intoarcerea, cainta si parasirea razvratirii. El si-a aratat regretul pentru asocierea facuta, iar Allah i-a luat lucrul care il facuse sa se razvrateasca si l-a pedepsit in aceasta lume. Cand Allah voieste binele unui rob, ii grabeste pedeapsa in lumea aceasta. Harul lui Allah este mai larg decat il pot cuprinde mintile, iar aceasta nu este tagaduita decat de un nedrept nestiutor.

„Acolo ocrotirea Ii apartine lui Allah, Adevaratul. El daruieste cea mai buna rasplata si cel mai bun sfarsit.” Cand Allah ii pedepseste pe cei razvratiti, care au pus viata lumii inaintea celei de Apoi, si ii cinsteste pe cei care au crezut, au savarsit fapte drepte, I-au multumit si i-au chemat si pe altii la aceasta, devine limpede ca adevarata ocrotire Ii apartine lui Allah. Cel care crede in El si se teme de El va fi ocrotit, cinstit in multe feluri si pazit de pedeapsa si rau. Cel care nu crede in Domnul sau si nu-L ia drept Ocrotitor isi pierde religia si lumea. Rasplata lui Allah in aceasta lume si in Viata de Apoi este cea mai buna rasplata care poate fi nadajduita.

Din aceasta poveste mareata se desprind mai multe invataturi. Starea celui pe care Allah l-a daruit cu binecuvantari lumesti, dar ele l-au abatut de la Viata de Apoi si l-au facut sa se razvrateasca si sa nu-I dea ascultare, este o pilda: binecuvantarile lui vor pieri, iar daca se bucura de ele putin timp va fi lipsit de ele vreme indelungata.

Daca robului ii place ceva din averea ori copiii sai, trebuie sa atribuie binecuvantarea Celui care a daruit-o si sa spuna: „Ceea ce voieste Allah se implineste; nu exista putere decat prin Allah.” Recunostinta lui devine astfel un mijloc pentru pastrarea binecuvantarii. De aceea dreptcredinciosul a spus: „De ce nu ai spus, cand ai intrat in gradina ta: Ceea ce voieste Allah se implineste; nu exista putere decat prin Allah?”

Robul se poate mangaia pentru placerile si poftele lumii pe care nu le-a dobandit amintindu-si binele aflat la Allah: „Chiar daca ma vezi cu mai putina avere si mai putini copii decat tine, poate ca Domnul meu imi va da ceva mai bun decat gradina ta.” Averea si copiii nu folosesc daca nu ajuta la ascultarea lui Allah: „Nu averile si copiii vostri sunt cei care va apropie de Noi, ci acela care crede si savarseste fapte drepte; acestia vor avea rasplata indoita pentru ceea ce au facut.” [Saba', 34:37]

Este ingaduita rugaciunea pentru pieirea averii celui a carui bogatie este cauza razvratirii, necredintei si pierderii, mai ales daca prin ea se socoteste mai presus de dreptcredinciosi si se mandreste inaintea lor. Ocrotirea lui Allah ori lipsa ei se vad limpede atunci cand praful se risipeste, rasplata devine cuvenita si lucratorii isi primesc rasplata: „Acolo ocrotirea Ii apartine lui Allah, Adevaratul. El daruieste cea mai buna rasplata si cel mai bun sfarsit.”