Al-Kahf · 18:28

Versetul 28

Allah ii porunceste Profetului Sau Muhammad, iar prin el tuturor celor supusi poruncilor si interdictiilor, sa ramana statornic alaturi de dreptcredinciosii ascultatori care Il pomenesc neincetat pe Allah. „Cei care Il cheama pe Domnul lor dimineata si seara”, la inceputul si la sfarsitul zilei, „cautand Fata Sa”. El ii descrie prin adorarea sincera, ceea ce cuprinde porunca de a-i insoti pe oamenii buni, de a ne stradui sa ramanem alaturi de ei si de a ne amesteca printre ei, chiar daca sunt saraci, deoarece in compania lor se gasesc nenumarate foloase.

„Nu-ti abate ochii de la ei”, adica nu-i depasi cu privirea si nu-ti intoarce ochii de la ei „dorind podoaba vietii lumesti”. Aceasta este vatamatoare si lipsita de folos si poate vatama interesele religioase. Ea face inima sa se lege de lume, iar gandurile si preocuparile sa se indrepte spre ea, in timp ce dorinta pentru Viata de Apoi paraseste inima. Podoaba lumii il incanta pe privitor si vrajeste inima, astfel incat inima nu-L mai pomeneste pe Allah si se indreapta spre placeri si pofte. Omul isi risipeste timpul, treburile lui se destrama si sufera o pierdere vesnica, ramanand intr-un regret fara sfarsit.

De aceea spune: „Si nu-l asculta pe cel a carui inima am facut-o nepasatoare fata de pomenirea Noastra.” El a fost nepasator fata de Allah, iar Allah l-a pedepsit prin nepasare fata de pomenirea Sa. „Care isi urmeaza poftele”, adica a devenit supus poftei sale si se straduieste sa obtina tot ceea ce ea doreste, chiar daca in aceasta se afla pieirea si pierderea lui. El si-a luat pofta drept dumnezeu, asa cum spune Allah: „L-ai vazut pe cel care si-a luat pofta drept dumnezeu si pe care Allah l-a ratacit cu buna stiinta?” [al-Jathiyah, 45:23] „Si ale carui fapte sunt nechibzuite”, adica interesele religiei si ale vietii sale lumesti sunt pierdute. Allah interzice ascultarea lui, deoarece aceasta duce la imitarea lui, iar el nu cheama decat la ceea ce il caracterizeaza.

Versetul arata ca acela care merita sa fie ascultat si sa fie imam pentru oameni este cel a carui inima este plina de iubirea lui Allah, iar aceasta se revarsa pe limba sa. El Il pomeneste pe Allah, cauta multumirea Domnului sau si o pune inaintea poftei sale. Prin aceasta isi pazeste timpul, treburile lui sunt indreptate, faptele lui sunt drepte, iar el ii cheama pe oameni la harul cu care Allah l-a daruit. Un asemenea om merita sa fie urmat si facut imam.

Statornicia pomenita in verset este rabdarea in ascultarea lui Allah, cea mai inalta forma a rabdarii; prin desavarsirea ei se desavarsesc si celelalte forme ale rabdarii. Versetul mai arata ca este recomandata pomenirea lui Allah, chemarea Lui si adorarea Lui la cele doua capete ale zilei. Allah i-a laudat pe cei care fac aceasta; ori de cate ori Allah il lauda pe savarsitorul unei fapte, aceasta arata ca El iubeste acea fapta, iar daca o iubeste, o porunceste si indeamna la ea.