Comentariul pasajului
Versetele 23 la 24
Textul arab și traducerea din volum
وَلَا تَقُولَنَّ لِشَا۟ىْءٍ إِنِّى فَاعِلٌ ذَٰلِكَ غَدًا ﴿٢٣﴾ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ ۚ وَٱذْكُر رَّبَّكَ إِذَا نَسِيتَ وَقُلْ عَسَىٰٓ أَن يَهْدِيَنِ رَبِّى لِأَقْرَبَ مِنْ هَـٰذَا رَشَدًا ﴿٢٤﴾
23. Sa nu spui niciodata despre un lucru: „Il voi face maine”, 24. fara sa adaugi: „Daca Allah voieste.” Si pomeneste-L pe Domnul tau cand uiti si spune: „Nadajduiesc ca Domnul meu ma va calauzi spre ceva mai apropiat de calea dreapta decat aceasta.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Aceasta interdictie este asemenea celorlalte: desi i-a fost adresata Mesagerului pentru un motiv anume, ea se aplica tuturor oamenilor responsabili. Allah ii interzice omului sa spuna despre lucrurile viitoare: „Voi face aceasta”, fara sa pomeneasca Vointa lui Allah. Altfel cade in greseala de a vorbi despre viitorul nevazut fara sa stie sigur daca va face lucrul ori daca el se va petrece. Parasirea cuvintelor „daca Allah voieste” inseamna atribuirea faptei numai vointei omului, independent de Allah, iar aceasta nu este ingaduita, caci intreaga vointa Ii apartine lui Allah: „Voi nu puteti voi decat daca voieste Allah, Domnul lumilor.” [at-Takwir, 81:29]
Pomenirea Vointei lui Allah usureaza lucrurile, aduce binecuvantare si este un mijloc de a cere ajutorul Domnului. Omul este insa supus uitarii si poate uita sa rosteasca „daca Allah voieste”. De aceea, Allah ii porunceste sa o spuna atunci cand isi aminteste, ca sa implineasca ceea ce i s-a cerut si sa indeparteze ceea ce trebuie evitat.
Din sensul general al cuvintelor „Si pomeneste-L pe Domnul tau cand uiti” se intelege ca omul este indemnat sa-L pomeneasca pe Allah atunci cand uita, fiindca aceasta slabeste uitarea si il ajuta sa-si aminteasca. Tot astfel, celui care uita pomenirea lui Allah i se porunceste sa-si pomeneasca Domnul si sa nu ramana dintre cei nepasatori.
Fiindca omul are nevoie ca Allah sa-l ajute, sa-l calauzeasca spre ceea ce este corect si sa-l pazeasca de greseala in cuvinte si fapte, Allah ii porunceste sa spuna: „Nadajduiesc ca Domnul meu ma va calauzi spre ceva mai apropiat de calea dreapta decat aceasta.” El trebuie sa-L roage pe Allah, sa-si puna speranta in El si sa se increada ca il va calauzi spre ceea ce este mai drept. Cel care face astfel, depune cea mai mare stradanie si cauta cu staruinta calauzirea si calea cea dreapta merita sa fie ajutat, calauzit si sprijinit de Allah in toate treburile sale.