Comentariul pasajului
Versetul 22
Textul arab și traducerea din volum
سَيَقُولُونَ ثَلَـٰثَةٌ رَّابِعُهُمْ كَلْبُهُمْ وَيَقُولُونَ خَمْسَةٌ سَادِسُهُمْ كَلْبُهُمْ رَجْمًۢا بِٱلْغَيْبِ ۖ وَيَقُولُونَ سَبْعَةٌ وَثَامِنُهُمْ كَلْبُهُمْ ۚ قُل رَّبِّىٓ أَعْلَمُ بِعِدَّتِهِم مَّا يَعْلَمُهُمْ إِلَّا قَلِيلٌ ۗ فَلَا تُمَارِ فِيهِمْ إِلَّا مِرَآءً ظَـٰهِرًا وَلَا تَسْتَفْتِ فِيهِم مِّنْهُمْ أَحَدًا ﴿٢٢﴾
22. Unii vor spune: „Au fost trei, iar al patrulea era cainele lor.” Altii vor spune: „Au fost cinci, iar al saselea era cainele lor”, facand presupuneri despre nevazut. Si altii vor spune: „Au fost sapte, iar al optulea era cainele lor.” Spune: „Domnul meu cunoaste cel mai bine numarul lor; numai putini il cunosc.” Asadar, nu discuta despre ei decat pe temeiul celor limpezi si nu intreba pe nimeni dintre ei despre acestia.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah ne vesteste deosebirea de pareri dintre Oamenii Cartii cu privire la numarul oamenilor pesterii. Ea izvora din presupuneri despre nevazut si din vorbirea fara stiinta. Erau trei pareri: unii spuneau ca erau trei si cainele al patrulea; altii ca erau cinci si cainele al saselea. Dupa aceste doua pareri, Allah spune ca ei faceau presupuneri despre nevazut, ceea ce arata ca erau gresite. Altii spuneau ca erau sapte si cainele al optulea. Aceasta - Allah stie cel mai bine - este parerea corecta, fiindca Allah a respins primele doua, dar nu a respins-o pe a treia.
Aceasta disputa nu aduce niciun folos, deoarece cunoasterea numarului lor nu implineste vreun interes religios ori lumesc. De aceea Allah spune: „Domnul meu cunoaste cel mai bine numarul lor; numai putini il cunosc”, adica aceia care au nimerit adevarul si stiu ca l-au nimerit.
„Nu discuta despre ei decat pe temeiul celor limpezi”, adica pe temeiul stiintei si certitudinii si numai cand discutia aduce folos. Disputa intemeiata pe nestiinta si presupuneri despre nevazut, lipsita de folos, fie pentru ca adversarul este incapatanat, fie pentru ca problema nu are insemnatate religioasa - precum numarul oamenilor pesterii - este o pierdere de vreme si poate strica relatiile dintre oameni fara niciun temei.
„Si nu intreba pe nimeni dintre ei”, dintre Oamenii Cartii, „despre acestia”, despre oamenii pesterii, fiindca vorbele lor se intemeiaza pe presupuneri despre nevazut si nu duc la stiinta sigura. Aceasta arata ca nu este ingaduit sa ceri o fatwa de la cel care nu este vrednic sa o dea, fie din lipsa de stiinta in problema respectiva, fie din usurinta cu care vorbeste si raspunde fara teama de Allah. Daca este interzisa intrebarea unui asemenea om, cu atat mai mult lui insusi trebuie sa-i fie interzis sa raspunda.
Versetul arata si ca poate fi interzis sa intrebi un om despre unele lucruri, nu despre toate. Poate fi intrebat despre ceea ce cunoaste, nu despre ceea ce nu cunoaste. Allah nu a interzis in mod absolut intrebarea Oamenilor Cartii, ci numai intrebarea despre oamenii pesterii si despre cele asemanatoare.