Al-Kahf · 18:19–20

Versetele 19 la 20

„Astfel i-am trezit” din somnul lor indelungat „ca sa se intrebe unii pe altii”, adica sa discute cat au ramas cu adevarat acolo. „Unul dintre ei a spus: Cat ati ramas aici? Ei au raspuns: Am ramas o zi sau o parte dintr-o zi.” Aceasta a fost numai presupunerea celui care a vorbit. Se pare ca erau nedumeriti si nesiguri cu privire la timpul petrecut, de aceea au spus: „Domnul vostru stie mai bine cat ati ramas.” Au incredintat cunoasterea lucrului Celui a Carui Stiinta cuprinde totul in general si in amanunt.

Poate ca Allah i-a instiintat apoi cat au ramas. El i-a trezit ca sa se intrebe, ne spune ca s-au intrebat si ca au raspuns dupa stiinta lor, insa la sfarsit au ramas nesiguri. Allah le-a facut, fara indoiala, cunoscut raspunsul sigur, fiindca nu i-ar fi trezit fara rost. Din Mila Sa, celui care cauta adevarul in lucrurile pe care trebuie sa le cunoasca si se straduieste pentru aceasta, Allah ii lamureste lucrurile. Si versetul urmator arata aceasta: „Astfel i-am facut cunoscuti, ca oamenii sa stie ca Fagaduinta lui Allah este adevarata si ca nu este nicio indoiala cu privire la Ceas.” Daca timpul sederii lor nu ar fi fost cunoscut cu certitudine, nu ar fi fost un Semn si o dovada pentru Inviere.

Dupa aceasta discutie, l-au trimis pe unul dintre ei cu banii de argint, adica dirhamii pe care ii aveau, sa cumpere mancare din orasul pe care il parasisera. I-au poruncit sa aleaga mancarea cea mai buna si mai placuta, sa fie precaut si sa se strecoare pe ascuns la intrare, la cumparare si la intoarcere, ca nimeni sa nu afle de el ori de fratii lui.

Au pomenit si ceea ce se temeau ca li se va intampla daca oamenii ii descopereau: fie ii ucideau cu pietre in chipul cel mai cumplit, din ura fata de ei si religia lor, fie ii sileau sa renunte la religie si sa se intoarca la credinta poporului. Atunci nu ar fi izbandit niciodata, ci si-ar fi pierdut religia, lumea si Viata de Apoi.

Din aceste doua versete se desprind mai multe invataturi: este recomandat sa cauti stiinta si sa discuti despre ea, caci pentru aceasta i-a trezit Allah; cand un lucru de stiinta este nesigur, el trebuie incredintat celui care il cunoaste si nu trebuie depasita limita stiintei avute; este ingaduita imputernicirea altuia pentru cumparare si vanzare si asocierea in acestea; este ingaduit sa mananci hrana buna si placuta, daca nu se ajunge la risipa interzisa, dupa cuvintele lor: „Sa vada care mancare este mai buna si sa va aduca din ea.” Aceasta se aplica mai ales celui obisnuit cu o asemenea hrana si caruia alta nu i se potriveste. Poate ca de aici au inteles multi comentatori ca tinerii erau fii de regi, fiindca au cerut hrana aleasa, mancata de oamenii instariti si de rang inalt.

Versetele mai arata ca este recomandata precautia, discretia si indepartarea de locurile unde omul poate fi prigonit pentru religie, pastrand taina despre sine si fratii sai. Acesti tineri erau foarte statornici in religie si au fugit de prigoana, parasindu-si patria pentru Allah. Ele arata si ca trebuie pomenite vatamarile si stricaciunile cuprinse in rau, pentru a indemna la urarea si parasirea lui. Aceasta este calea credinciosilor din toate vremurile, caci ei au spus: „Iar atunci nu veti izbandi niciodata.”