An-Nahl · 16:90

Versetul 90

Dreptatea pe care Allah o porunceste cuprinde dreptatea in privinta drepturilor Sale si a drepturilor robilor Sai. Dreptatea inseamna implinirea deplina a acestor drepturi, prin indeplinirea a ceea ce Allah a facut obligatoriu dintre indatoririle legate de avere si de trup si dintre cele care le reunesc pe amandoua, fie ca este vorba despre drepturile Lui, fie despre drepturile robilor Sai, precum si purtarea cu oamenii pe temeiul dreptatii depline.

Oricine are o autoritate trebuie sa-si implineasca indatorirea fata de aceia care se afla sub autoritatea sa. Aceasta ii priveste deopotriva pe conducator, pe judecator, pe reprezentantii conducatorului si pe reprezentantii judecatorului. Dreptatea este ceea ce Allah le-a poruncit in Cartea Sa si prin cuvintele Trimisului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si le-a poruncit sa o urmeze.

Din dreptatea in relatiile dintre oameni fac parte cumpararea si vanzarea, precum si toate celelalte tranzactii. Ea cere implinirea tuturor indatoririlor si obligatiilor, fara a lipsi pe nimeni de dreptul sau si fara inselaciune, amagire ori nedreptate.

Dreptatea este obligatorie, iar binefacerea este o virtute recomandata. Ea inseamna sa le aduci oamenilor folos prin avere, prin faptele trupului, prin stiinta si prin toate celelalte mijloace prin care le poti fi de folos. Aici intra chiar si bunatatea fata de animale, atat fata de cele a caror carne este ingaduita, cat si fata de celelalte.

Allah a pomenit in mod deosebit daruirea catre rude, desi aceasta intra in sensul general al binefacerii, pentru a intari dreptul lor si a indemna la implinirea lui, deoarece legaturile cu ele trebuie pastrate si fata de ele trebuie aratata bunatate. Sunt cuprinse toate rudele, apropiate si indepartate; cu cat legatura de rudenie este mai apropiata, cu atat dreptul la binefacere este mai mare.

„Si opreste de la necuviinta”: aceasta este fiecare pacat mare pe care Legea si firea sanatoasa il socotesc respingator, precum asocierea de parteneri lui Allah, uciderea fara drept, preacurvia, furtul, admiratia de sine, trufia, dispretuirea oamenilor si alte fapte urate.

In „fapta rea” intra fiecare pacat legat de drepturile lui Allah Preainaltul, iar in „asuprire” intra fiecare incalcare a drepturilor oamenilor, fie ca priveste vietile, averile ori onoarea lor.

Acest verset este cuprinzator pentru toate poruncile si toate opririle; nu exista nimic care sa ramana in afara lui. El este o temelie la care se intorc toate chestiunile de amanunt. Orice lucru care cuprinde dreptate, binefacere ori daruire catre rude intra in ceea ce Allah a poruncit, iar orice lucru care cuprinde necuviinta, fapta rea ori asuprire intra in ceea ce Allah a oprit.

Prin aceasta este cunoscuta frumusetea si bunatatea celor poruncite de Allah, precum si uratenia si raul celor oprite de El. Toate cuvintele si faptele oamenilor sunt cantarite cu aceasta masura. Binecuvantat este Cel care a asezat in Cuvantul Sau calauzire, vindecare, lumina si deosebirea dintre bine si rau in toate lucrurile.

De aceea spune: „El va povatuieste” prin ceea ce va lamureste in Cartea Sa, poruncindu-va ceea ce va aduce binele si oprindu-va de la ceea ce va vatama, „pentru ca voi sa luati aminte” la povata Lui si sa o intelegeti. Daca luati aminte si intelegeti, veti lucra potrivit ei si veti dobandi o fericire dupa care nu mai este nefericire.

Dupa ce a poruncit ceea ce este obligatoriu prin temeliile Legii, Allah porunceste apoi implinirea lucrurilor pe care robul si le-a facut singur obligatorii.