An-Nahl · 16:56–60

Versetele 56 la 60

Allah ne spune despre nestiinta si nedreptatea politeistilor si despre minciunile pe care le-au nascocit impotriva Lui. Ei le randuiau idolilor lor, care nu aveau stiinta, nu puteau aduce niciun folos si nici respinge vreo vatamare, o parte din hrana si Binecuvantarile pe care Allah li le daruise. Foloseau hrana daruita de El pentru a-I aseza partasi si pentru a se apropia de idolii ciopliti.

Allah spune in alta parte: „Ei I-au randuit lui Allah o parte din ceea ce El a creat dintre roade si vite si au spus: Aceasta este pentru Allah — dupa pretentia lor — iar aceasta este pentru partasii nostri. Ceea ce era pentru partasii lor nu ajungea la Allah, iar ceea ce era pentru Allah ajungea la partasii lor. Cat de rau judeca ei!” [al-An'am, 6:136]

„Veti fi intrebati negresit despre minciunile pe care le nascociti”, iar lor li se va spune: „Allah v-a poruncit aceasta ori nascociti minciuni impotriva lui Allah?” Si: „Ce cred despre Ziua Invierii cei care nascocesc minciuni impotriva lui Allah?” [Yunus, 10:60] Allah ii va pedepsi aspru pentru aceasta.

„Ei Ii atribuie lui Allah fiice”, fiindca ii descriau pe ingerii apropiati de Allah drept fiicele Sale, „iar pentru ei insisi aleg ceea ce doresc”, adica fii, deoarece urau nespus sa aiba fiice.

„Cand unuia dintre ei i se aduce vestea [nasterii] unei fete, chipul lui se intuneca” din pricina necazului care il lovise, „si este plin de mahnire”. Este cuprins de amaraciune si tristete cand primeste vestea unei fiice, pana acolo incat se rusineaza de semenii sai si se ascunde de oameni din pricina acestei vesti rele. Apoi cugeta, potrivit gandirii sale stricate, ce sa faca cu fiica despre a carei nastere fusese instiintat.

„Sa o pastreze in umilinta”, adica sa o lase sa traiasca, fara sa o omoare, si sa indure ceea ce socotea el a fi rusine si injosire, „ori sa o ingroape in tarana”, adica sa o ingroape de vie? Aceasta se refera la uciderea fetelor nou-nascute, pentru care Allah i-a condamnat pe politeisti.

„Cat de rau judeca ei!” Ii atribuie lui Allah ceea ce nu se potriveste cu Maiestatea Sa, pretinzand ca El ar avea copii. Nu s-au oprit insa aici, ci I-au atribuit ceea ce socoteau mai prejos dintre cele doua, si anume fiice, pe care ei insisi le dispretuiau si le urau. Cum au putut sa-I atribuie aceasta lui Allah? Cat de rea a fost judecata lor!

Fiindca aceasta era una dintre insusirile rele pe care dusmanii Sai politeisti I le atribuiau, Allah spune: „Cei care nu cred in Viata de Apoi au insusirile rele”, adica insusiri de lipsa si nedesavarsire, „iar lui Allah Ii apartin Insusirile cele mai inalte”. Aceasta cuprinde fiecare Insusire a Desavarsirii: orice desavarsire exista, Allah este Cel mai vrednic de ea, fara ca desavarsirea Sa sa fie insotita de vreo lipsa.

Lui Ii apartin Insusirile cele mai inalte in inimile apropiatilor Sai: preamarire, respect, iubire, intoarcere catre El si cunoastere a Lui. „El este Atotputernicul”, Cel care supune toate lucrurile si Caruia I se supun toate fapturile, „Preainteleptul”, Cel care aseaza fiecare lucru la locul potrivit. El nu porunceste si nu face decat ceea pentru care merita sa fie laudat si preamarit, datorita Desavarsirii dumnezeiesti cuprinse in acel lucru.