An-Nahl · 16:120–123

Versetele 120 la 123

Allah ne vesteste despre binecuvantarile pe care le-a daruit prietenului Sau apropiat Ibrahim, pacea fie asupra sa, si despre felul in care l-a ales pentru virtuti inalte si insusiri desavarsite.

„Cu adevarat, Ibrahim a fost un model de credinta”, adica un conducator care a reunit toate insusirile bune; el era o calauza si era el insusi calauzit. Era „supus cu devotament lui Allah”, adica staruia in ascultarea Domnului sau si era sincer numai fata de El.

Era „drept-credincios”: se indrepta spre Allah cu iubire, cainta si robie adevarata si se intorcea de la tot ceea ce se afla in afara Lui. „Si nu a fost dintre politeisti” nici in cuvant, nici in fapta si in nicio stare, caci el era conducatorul celor care implinesc Tawhidul.

„El era recunoscator pentru Binecuvantarile Lui”: Allah ii daruise binele acestei lumi si binecuvantari vazute si nevazute, iar el multumea pentru ele.

Urmarea acestor insusiri inalte a fost ca „Allah l-a ales”, l-a deosebit prin Prietenia Sa apropiata, l-a facut dintre cei alesi ai fapturilor Sale si dintre robii apropiati Lui, „si l-a calauzit pe o Cale Dreapta” in stiinta si faptele sale. El a cunoscut adevarul si l-a pus mai presus de toate celelalte lucruri.

„I-am daruit bine in aceasta lume”: hrana imbelsugata, o sotie frumoasa, urmasi drepti si purtari frumoase. „Iar in Viata de Apoi va fi negresit dintre cei drepti”, care vor avea o treapta inalta si o apropiere foarte mare de Allah.

Una dintre cele mai mari virtuti ale lui este ca Allah i-a revelat conducatorului omenirii si celui mai desavarsit dintre oameni ca el si comunitatea lui sa urmeze religia lui Ibrahim si sa-l ia drept pilda.