Comentariul pasajului
Versetele 106 la 109
Textul arab și traducerea din volum
مَن كَفَرَ بِٱللَّهِ مِنۢ بَعْدِ إِيمَـٰنِهِۦٓ إِلَّا مَنْ أُكْرِهَ وَقَلْبُهُۥ مُطْمَئِنٌّۢ بِٱلْإِيمَـٰنِ وَلَـٰكِن مَّن شَرَحَ بِٱلْكُفْرِ صَدْرًا فَعَلَيْهِمْ غَضَبٌ مِّنَ ٱللَّهِ وَلَهُمْ عَذَابٌ عَظِيمٌ ﴿١٠٦﴾ ذَٰلِكَ بِأَنَّهُمُ ٱسْتَحَبُّوا۟ ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا عَلَى ٱلْـَٔاخِرَةِ وَأَنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلْكَـٰفِرِينَ ﴿١٠٧﴾ أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ طَبَعَ ٱللَّهُ عَلَىٰ قُلُوبِهِمْ وَسَمْعِهِمْ وَأَبْصَـٰرِهِمْ ۖ وَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْغَـٰفِلُونَ ﴿١٠٨﴾ لَا جَرَمَ أَنَّهُمْ فِى ٱلْـَٔاخِرَةِ هُمُ ٱلْخَـٰسِرُونَ ﴿١٠٩﴾
106. Asupra celui care nu crede in Allah dupa ce a crezut se abate Mania lui Allah, iar el va avea o pedeapsa cumplita - in afara de cel care este silit, in vreme ce inima lui ramane statornica in iman; pedeapsa ii priveste insa pe cei care isi deschid piepturile necredintei. 107. Aceasta pentru ca au iubit viata acestei lumi mai mult decat Viata de Apoi si pentru ca Allah nu calauzeste neamul necredincios. 108. Acestia sunt cei ale caror inimi, auz si vaz Allah le-a pecetluit; ei sunt cei nepasatori. 109. Fara indoiala, in Viata de Apoi ei vor fi cei pierduti.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah ne vesteste despre starea respingatoare a celor care nu cred in El dupa ce au crezut, care orbesc dupa ce au vazut si se intorc la ratacire dupa ce au fost calauziti. Ei isi deschid piepturile necredintei, multumiti si impacati cu ea, si astfel atrag Mania mare a Domnului Indurator. Cand Mania Lui este atrasa, nimeni nu o poate respinge, iar toate fapturile se vor mania pe cei asupra carora ea s-a coborat.
„Si vor avea o pedeapsa cumplita”, de cea mai mare asprime, pe langa faptul ca va fi vesnica si neintrerupta.
„Aceasta pentru ca au iubit viata acestei lumi mai mult decat Viata de Apoi”: ei s-au intors de la Viata de Apoi si au cautat castigul neinsemnat al lumii, alergand dupa el si renuntand la binele Vietii de Apoi. Cand au ales necredinta in locul imanului, Allah i-a lipsit de calauzire si nu i-a calauzit, deoarece necredinta devenise o insusire statornica a lor.
El le-a pecetluit inimile, astfel incat niciun bine sa nu intre in ele, si le-a pecetluit auzul si vazul, astfel incat nimic folositor sa nu ajunga prin ele la inimi. Nepasarea i-a inconjurat si au intalnit esecul din toate partile. Au fost lipsiti de Mila lui Allah care cuprinde toate lucrurile, deoarece ea le-a venit, dar au respins-o, si le-a fost infatisata, dar nu au primit-o.
„Fara indoiala, in Viata de Apoi ei vor fi cei pierduti”: in Ziua Invierii isi vor pierde sufletele, averile si familiile, vor pierde desfatarea vesnica si vor atrage asupra lor pedeapsa dureroasa.
Aceasta nu se aplica celui silit si constrans sa rosteasca necredinta, in vreme ce inima lui ramane statornica in iman si doreste imanul. Asupra lui nu este nicio vina si niciun pacat. Celui silit si constrans ii este ingaduit sa rosteasca un cuvant al necredintei.
Aceasta arata ca vorbele celui silit sa rosteasca divortul, sa elibereze un rob, sa incheie o vanzare ori o cumparare si alte lucruri asemenea nu sunt luate in seama si nu se intemeiaza pe ele nicio hotarare a Legii. Daca, in caz de constrangere, nu exista pedeapsa pentru rostirea cuvantului necredintei, cu atat mai mult aceasta se aplica lucrurilor mai putin grave.