An-Nahl · 16:101–102

Versetele 101 la 102

Allah ne vesteste ca aceia care nu cred in acest Coran cauta ceea ce isi inchipuie ca ar fi o dovada pentru afirmatia lor ca el este nascocit. Allah Preainteleptul hotaraste legi si inlocuieste o hotarare cu alta, prin Intelepciunea si Mila Sa. Cand au vazut aceasta, ei l-au defaimat pe Trimis, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si ceea ce a adus el si au spus: „Tu esti doar un nascocitor!”

Allah a spus: „Insa cei mai multi dintre ei nu stiu”. Ei sunt nestiutori si nu au cunostinta despre Domnul lor ori despre Legea Lui. Este stiut ca defaimarea venita de la un nestiutor, fara stiinta, nu are nicio greutate, caci judecata asupra unui lucru izvoraste din cunoasterea lui si a aspectelor sale care merita lauda ori critica.

De aceea Allah a pomenit Intelepciunea Sa in aceasta si a spus: „Spune: Duhul cel Sfant” - Jibril, pacea fie asupra sa, trimisul dintre ingeri, care este mai presus de orice cusur, tradare ori boala - „l-a coborat de la Domnul tau cu adevarul”. El l-a coborat in adevar, iar continutul sau este adevar in vestiri, porunci si opriri. Nimeni nu-l poate critica printr-o dovada sanatoasa, caci, odata stiut ca el este adevarul, se stie ca tot ceea ce i se impotriveste este fals.

„Pentru a-i intari pe cei care cred”: versetele lui au fost coborate unul dupa altul, din vreme in vreme, iar adevarul a ajuns neincetat, treptat, la inimile lor, pana cand imanul lor a devenit mai statornic decat muntii neclintiti. Ei stiu ca el este adevarul. Cand Allah da o hotarare, apoi o abroga, ei stiu ca a inlocuit-o cu una asemenea ei ori cu una mai buna pentru ei si ca orice abrogare se face potrivit Intelepciunii dumnezeiesti si ratiunii sanatoase.

„Si drept calauzire si buna vestire pentru musulmani”: el ii calauzeste spre realitatile lucrurilor, deosebind adevarul de falsitate si calauzirea de ratacire, si le vesteste o rasplata frumoasa in care vor ramane vesnic. Coborarea lui treptata este mai puternica in calauzire si buna vestire si are un efect mai mare decat daca ar fi coborat deodata, caci atunci oamenii nu s-ar fi putut concentra asupra lui in intregime.

Allah cobora o hotarare, iar uneori mai multe; dupa ce ei le intelegeau, cugetau la ele, le cunoasteau sensul si le cuprindeau pe deplin, El cobora altceva asemenea lor, si tot astfel. Prin aceasta, Companionii au ajuns la culmea desavarsirii: starile si purtarile lor s-au schimbat, iar ei au dobandit purtari, obiceiuri si fapte prin care i-au intrecut pe cei dintai si pe cei de pe urma.

De aceea, se cuvine cu atat mai mult ca aceia care vin dupa ei sa se formeze prin stiinta lui, sa se impodobeasca prin purtarile la care el cheama, sa-i caute lumina in intunericurile nedreptatii si nestiintei si sa-l ia drept calauza in toate treburile lor. Astfel li se vor indrepta atat treburile religiei, cat si cele ale vietii.