Ibrahim · 14:44–46

Versetele 44 la 46

Allah ii spune Profetului Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „Avertizeaza-i pe oameni asupra Zilei cand le va veni pedeapsa”, adica descrie-le acea stare si avertizeaza-i asupra faptelor care atrag pedeapsa. Cand ea va veni cu grozaviile si cutremurul ei, „cei care au fost nedrepti” prin necredinta, tagaduire si felurite pacate vor regreta ceea ce au facut si vor cere intoarcerea intr-un timp in care intoarcerea nu mai este cu putinta.

Ei vor spune: „Doamne al nostru, mai da-ne un scurt ragaz”, adica intoarce-ne in viata lumeasca, fiindca acum am vazut limpede, „ca sa raspundem Chemarii Tale” - Allah cheama spre Locuinta Pacii - „si sa-i urmam pe trimisi”. Ei vor spune toate acestea numai pentru a scapa de pedeapsa; altfel, ei mint in aceasta fagaduinta. Allah spune: „Chiar daca ar fi trimisi inapoi, s-ar intoarce negresit la ceea ce le-a fost oprit.” [al-An'am, 6:28]

De aceea vor fi mustrati si li se va spune: „Oare nu ati jurat mai inainte ca nu veti avea parte de nicio pieire?”, adica nu ati jurat ca nu veti trece din viata lumeasca in Viata de Apoi? Acum incalcarea juramantului vostru si minciuna lui au devenit vadite.

Nu ati fost lipsiti de semne limpezi. Dimpotriva, „ati locuit in locuintele celor care s-au nedreptatit pe ei insisi si vi s-a aratat limpede cum am procedat cu ei”, adica ati vazut feluritele pedepse care i-au lovit cand au tagaduit semnele clare. „Si v-am dat pilde”, pilde limpezi care nu lasa in inima nici cea mai mica indoiala. Totusi, acele semne nu v-au folosit; v-ati intors de la ele si ati staruit in falsitatea voastra, pana cand lucrurile au ajuns aici si ati sosit in Ziua in care nicio scuza mincinoasa nu va fi de folos.

„Ei au uneltit”, adica cei care i-au tagaduit pe trimisi au uneltit si si-au folosit vointa si puterea impotriva lor, „iar uneltirea lor era cunoscuta de Allah”. El a cuprins-o cu Stiinta si Puterea Sa, iar uneltirea lor s-a intors impotriva lor. Uneltirea rea nu-l cuprinde decat pe acela care o face.

„Chiar daca uneltirea lor era in stare sa mute muntii.” Uneltirea necredinciosilor impotriva trimisilor si a adevarului pe care acestia l-au adus era atat de uriasa, incat, prin marimea ei, muntii bine infipti ar fi putut fi clintiti din locurile lor. Ei au nascocit o uneltire foarte mare, a carei masura nu poate fi cuprinsa, insa Allah le-a intors viclesugul asupra lor.

Aici intra fiecare uneltire a celor care li se impotrivesc trimisilor, prin care vor sa sprijine falsitatea ori sa nimiceasca adevarul. Ideea este ca uneltirea lor nu le-a folosit la nimic, nu I-a facut lui Allah niciun rau si nu i-a vatamat decat pe ei insisi.