Ibrahim · 14:22–23

Versetele 22 la 23

„Shaytan va spune” — el este pricina fiecarui rau care s-a petrecut ori se petrece in lume — adresandu-se oamenilor Focului si dezicandu-se de ei, „dupa ce judecata va fi incheiata”, iar oamenii Paradisului vor fi intrat in Paradis si oamenii Focului in Foc: „Allah v-a facut o fagaduinta adevarata” prin limbile trimisilor Sai, dar voi nu L-ati ascultat. Daca L-ati fi ascultat, ati fi dobandit izbanda cea mare.

„Si eu v-am facut fagaduinte” despre bine, „dar v-am inselat”: dorintele mincinoase pe care vi le-am fagaduit nu s-au implinit si nu se vor implini niciodata. „Nu am avut asupra voastra nicio putere”, adica nicio dovada pentru a sprijini ceea ce spuneam, „ci doar v-am chemat, iar voi mi-ati raspuns”. Eu numai v-am chemat la ceea ce voiam si v-am impodobit acel lucru, iar voi mi-ati raspuns, urmandu-va poftele si dorintele.

De vreme ce asa stau lucrurile, „Nu ma invinuiti pe mine, ci invinuiti-va pe voi insiva”, fiindca voi sunteti pricina, iar vina prin care pedeapsa a devenit cuvenita va apartine. „Eu nu va pot veni in ajutor”, adica nu va pot scapa de stramtorarea in care va aflati, „iar voi nu-mi puteti veni in ajutor”. Fiecare va avea partea sa de pedeapsa.

„Eu tagaduiesc faptul ca mai inainte m-ati facut asociat al lui Allah.” Eu ma dezic de faptul ca m-ati facut asociat al lui Allah, caci eu nu sunt asociat al Lui si nu era nicio obligatie sa ma ascultati. „Cu adevarat, nelegiuitii”, care si-au nedreptatit sufletele ascultandu-l pe Shaytan, „vor avea o pedeapsa dureroasa”, in care vor ramane vesnic.

Din Blandetea Sa fata de robi, Allah i-a avertizat sa nu-l asculte pe Shaytan, le-a vestit caile prin care acesta il ispiteste pe om si scopul pe care il urmareste: sa-l faca sa intre in Foc. Aici Allah vesteste ca, dupa ce Shaytan si oastea sa vor intra in Foc, el se va dezice de ei in acest fel si va tagadui asocierea lui cu Allah: „Nimeni nu te poate vesti asemenea Celui Atotstiutor.” [Fatir, 35:14]

Trebuie stiut ca in acest verset Allah vesteste ca Shaytan nu are putere, iar in alt verset spune: „El are putere numai asupra celor care il iau drept aliat si care, prin el, Ii fac asociati lui Allah.” [an-Nahl, 16:100] Puterea pe care Allah o tagaduieste este puterea dovezii si a argumentului. Shaytan nu are nicio dovada pentru lucrurile la care ii cheama, ci numai argumente inselatoare si prezentari amagitoare prin care face falsitatea sa para frumoasa, pentru ca oamenii sa indrazneasca sa savarseasca pacate.

Puterea pe care Allah o afirma este aceea prin care Shaytan ii impinge pe aliatii sai spre pacat. El ii indeamna staruitor, iar ei sunt aceia care i-au dat putere asupra lor prin alierea cu el si alaturarea la ceata lui. De aceea el nu are nicio putere asupra celor care cred si se incred in Domnul lor.

Dupa ce a pomenit pedeapsa nelegiuitilor, Allah arata rasplata celor ascultatori: „Cei care cred si savarsesc fapte bune”, statornicind Religia prin cuvinte, fapte si credinta, „vor fi primiti in gradini pe sub care curg rauri”. In ele se afla toate placerile pe care sufletele le doresc, lucruri pe care niciun ochi nu le-a vazut, nicio ureche nu le-a auzit si care nu s-au ivit in inima vreunui om.

Ei vor ramane acolo vesnic „cu Ingaduinta Domnului lor”, nu prin puterea si taria lor, ci prin Puterea si Taria lui Allah. „Salutul lor acolo va fi: Pace!”, adica se vor saluta unii pe altii cu salam, cu urari frumoase si cu vorbe bune.