Ar-Ra'd · 13:27–29

Versetele 27 la 29

Allah vesteste despre cei care nu cred in semnele Sale si se poarta cu incapatanare fata de Trimis, cerandu-i anumite lucruri si spunand ca, daca li s-ar aduce un semn, ar crede. Allah le raspunde: „Allah il duce in ratacire pe cine voieste si il calauzeste spre El pe cel care se intoarce cu cainta” si cauta Multumirea Lui. Calauzirea si ratacirea nu se afla in mainile lor, ca sa le lege de semnele pe care le cer. Mai mult, ei mint: „Chiar daca am cobori la ei ingerii, mortii le-ar vorbi si am aduna toate lucrurile inaintea lor, tot nu ar crede, afara numai daca Allah ar voi. Insa cei mai multi dintre ei sunt nestiutori.” [al-An'am, 6:111]

Trimisului nu-i revine sa aduca semnul anume pe care il cer. Daca le aduce un semn indestulator pentru a dovedi adevarul mesajului sau, scopul a fost atins. Aducerea unui asemenea semn le este chiar mai folositoare decat semnul cerut, fiindca daca el ar veni potrivit cererii lor, iar ei tot nu ar crede, pedeapsa le-ar fi grabita.

Apoi Allah descrie semnul credinciosilor: inimile lor „se linistesc prin pomenirea lui Allah”, nelinistea si tulburarea dispar, iar in locul lor vin bucuria si desfatarea. „Cu adevarat, prin pomenirea lui Allah se linistesc inimile.” Aceasta este firea lor: inimile nu gasesc liniste adevarata decat in pomenirea lui Allah. Nimic nu le aduce o desfatare mai mare, nimic nu le este mai dorit si mai dulce decat iubirea Creatorului, apropierea de El si cunoasterea Lui. Pe masura in care Il cunoaste si Il iubeste pe Allah, inima Il pomeneste mai mult.

Acest lucru este valabil daca prin pomenirea lui Allah se intelege dhikr-ul robului: preamarirea, marturisirea Unicitatii, proclamarea Maretiei Sale si cele asemenea. S-a spus si ca pomenirea lui Allah este Cartea Sa, pe care a coborat-o drept aducere-aminte pentru credinciosi. Atunci linistea inimilor prin pomenirea lui Allah inseamna ca, atunci cand cunosc sensurile si hotararile Coranului, inimile se incred in ele, fiindca ele arata adevarul limpede, sprijinit de dovezi si argumente.

Inimile nu dobandesc liniste decat prin certitudine si stiinta, iar acestea se gasesc deplin si desavarsit in Cartea lui Allah. Cat despre celelalte carti care nu sunt intemeiate pe ea, inimile nu gasesc in ele liniste, ci raman tulburate din pricina contradictiilor dintre dovezile si hotararile lor: „Daca ar fi fost de la altcineva decat Allah, ar fi gasit in el multe nepotriviri.” [an-Nisa', 4:82] Aceasta deosebire este cunoscuta numai de cei bine inradacinati in Cartea lui Allah, care o cerceteaza impreuna cu celelalte stiinte. Ei vad marea deosebire dintre ea si celelalte stiinte.

„Cei care cred si savarsesc fapte bune” cred din toata inima in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai si in Ziua de Apoi, apoi isi confirma imanul prin fapte bune. Acestea cuprind faptele inimii, precum iubirea, teama si nadejdea in Allah, si faptele trupului, precum rugaciunea si celelalte.

Ei „vor avea Tuba si un loc frumos de intoarcere”, adica o stare buna si o intoarcere frumoasa in Ziua Invierii, prin Multumirea si Cinstirea lui Allah in aceasta lume si in Viata de Apoi. Ei vor primi odihna deplina si linistea desavarsita. Tuba este si numele unui copac din Paradis, sub umbra caruia un calaret merge o suta de ani fara sa o strabata³, asa cum se arata in hadithurile autentice.