Ar-Ra'd · 13:2–4

Versetele 2 la 4

Allah vesteste ca numai El are puterea creatiei, a carmuirii, a stapanirii si a autoritatii. Aceasta arata ca numai El este vrednic de adorare si ca nimeni in afara de El nu trebuie adorat.

„Allah este Cel care a inaltat cerurile”, cu maretia si intinderea lor, prin Puterea Sa mare, „fara stalpi pe care sa-i vedeti”, adica nu exista sub ele stalpi; daca ar exista, i-ati vedea.

„Apoi”, dupa ce a creat cerurile si pamantul, „S-a ridicat deasupra Tronului”, deasupra Tronului Sau maret, care este cea mai inalta dintre toate fapturile, intr-un chip potrivit Maretiei si Desavarsirii Sale.

„El a supus soarele si luna” pentru folosul oamenilor, al vitelor si al semanaturilor lor. „Fiecare”, atat soarele, cat si luna, „alearga” sub Carmuirea Celui Atotputernic, Atotstiutor, „pana la un termen hotarat”, pe o cale randuita, fara zabava si fara oprire, pana la venirea termenului.

Atunci Allah va strange aceasta lume si va muta fapturile in Viata de Apoi, locuinta vesnica. El va infasura cerurile si le va schimba, iar pamantul il va schimba. Soarele si luna vor fi infasurate si adunate laolalta, apoi vor fi aruncate in Foc, pentru ca aceia care le-au adorat sa vada ca ele nu meritau sa fie adorate. Ei vor fi cuprinsi de cea mai mare parere de rau, iar necredinciosii vor afla ca au fost mincinosi.

„El carmuieste toate lucrurile si lamureste semnele.” Allah a unit aici Puterea creatiei cu Puterea poruncii. Allah Preainaltul S-a ridicat deasupra Tronului stapanirii si carmuieste toate treburile lumii de sus si ale lumii de jos.

El creeaza si daruieste hrana, ii imbogateste pe unii si ii saraceste pe altii, ii ridica pe unii si ii coboara pe altii, ii cinsteste pe unii si ii umileste pe altii. Iarta greselile, indeparteaza stramtorarea si face ca Hotararea Sa sa se implineasca la vremurile cunoscute de El dinainte si pe care Condeiul Sau le-a scris. El ii trimite pe ingerii cei nobili sa implineasca lucrurile pe care li le-a incredintat.

El le coboara trimisilor Sai Cartile dumnezeiesti si lamureste ceea ce oamenii au nevoie sa cunoasca dintre legi, hotarari, porunci si interdictii. Le desluseste si le lamureste amanuntit. „Ca voi sa aveti certitudinea intalnirii cu Domnul vostru”, prin semnele din lumea inconjuratoare si prin semnele coranice pe care vi le-a aratat. Multimea, claritatea si limpezimea dovezilor sunt dintre mijloacele dobandirii certitudinii in toate cele dumnezeiesti, indeosebi in marile temelii ale credintei, precum Invierea, ridicarea mortilor si scoaterea lor din morminte.

Se stie, de asemenea, ca Allah este Preaintelept si nu creeaza nimic in zadar, nici nu lasa fapturile fara porunca si fara raspundere. Asa cum a trimis mesageri si a coborat Cartile Sale, cu porunci si interdictii pentru robi, tot astfel ii va muta negresit intr-o locuinta in care vor fi rasplatiti: cei care au facut bine vor primi cea mai buna rasplata, iar cei care au facut rau vor fi rasplatiti potrivit faptelor lor rele.

„El este Cel care a intins pamantul”, adica l-a creat pentru robii Sai, l-a facut larg, binecuvantat si potrivit locuirii si a asezat in el toate cele de care au nevoie pentru trai.

„Si a pus pe el munti statornici”, munti mari, ca pamantul sa nu se clatine cu locuitorii sai. Daca nu ar fi muntii, pamantul s-ar cutremura cu ei, fiindca se afla pe un curent de apa si nu are statornicie ori stabilitate decat prin muntii neclintiti pe care Allah i-a facut asemenea unor tarusi.

„Si rauri” care ii adapa pe oameni, vitele si semanaturile lor si prin care El scoate mult bine dintre copaci, culturi si roade. De aceea spune: „Din toate roadele a pus pe el cate doua feluri”, adica doua soiuri din toate cele de care oamenii au nevoie.

„Si face ca noaptea sa acopere ziua”: lumea se intuneca, iar fiecare faptura se intoarce la adapostul sau si se odihneste dupa osteneala si stradania zilei. Cand fapturile si-au implinit nevoia de somn, ziua vine peste noapte, iar ele se trezesc si se raspandesc pentru treburile si muncile lor.

Allah spune: „Prin Mila Sa a facut pentru voi noaptea si ziua, ca sa va odihniti in ea si sa cautati din Harul Sau, si poate ca veti fi recunoscatori.” [al-Qasas, 28:73]

„In aceasta sunt semne” dumnezeiesti „pentru oamenii care cugeta” la ele, le cerceteaza si inteleg ceea ce arata: Acela care le-a creat, le carmuieste si le randuieste treburile este Allah, in afara Caruia nu exista alta divinitate vrednica de adorare. El este Cunoscatorul nevazutului si al celor vazute, Cel Milostiv, Indurator; El are putere asupra tuturor lucrurilor, este Preaintelept in tot ceea ce face si vrednic de lauda pentru ceea ce a creat si a randuit. Binecuvantat si Preainalt este El.

Printre semnele desavarsirii Puterii Sale si ale minunatiei creatiei Sale se afla faptul ca El a facut „pe pamant tinuturi invecinate”, iar in ele se gasesc copaci si plante de feluri diferite, „gradini de vita-de-vie, semanaturi si palmieri”, precum si alte plante. Dintre palmieri, unii sunt „crescuti mai multi din aceeasi radacina”, adica mai multi copaci ies dintr-o singura radacina, iar altii sunt „cate unul”, fiecare copac avand propria radacina. Cu toate acestea, ei „sunt udati cu aceeasi apa” si cresc pe acelasi pamant.

„Iar Noi le facem pe unele mai bune decat altele la gust”, precum si la culoare, folos si savoare. Astfel, o bucata de pamant poate fi buna si poate face sa creasca iarba multa, plante, copaci si semanaturi, in vreme ce o alta bucata, alipita de ea, poate sa nu produca nimic si sa nu retina apa. O a treia poate retine apa, dar sa nu faca sa creasca plante, iar alta poate face sa creasca semanaturi si copaci, insa nu iarba si cele asemenea ei. Tot astfel, roadele sunt diferite: unele sunt dulci, altele amare, iar altele se afla intre acestea doua.

Oare aceste deosebiri provin numai din natura pamantului si a apei sau se petrec prin Hotararea Celui Atotputernic, Indurator? „In aceasta sunt semne pentru oamenii care pricep”, adica pentru aceia care au o minte ce-i conduce la ceea ce le foloseste si ii face sa inteleaga indrumarile, poruncile si interdictiile lui Allah. Cat despre cei nepasatori si lipsiti de pricepere, ei ratacesc orbeste in intunericul abaterii lor, nu gasesc o cale, nu sunt calauziti catre Domnul lor si nu inteleg nimic din ceea ce El le-a revelat.