Ar-Ra'd · 13:19–24

Versetele 19 la 24

Allah arata deosebirea dintre oamenii stiintei si ai faptei si cei aflati la opusul lor. Cel care stie ca ceea ce a fost coborat de la Domnul sau este adevarul, il intelege si lucreaza potrivit lui nu este asemenea orbului care nu recunoaste adevarul si nu-l implineste. Deosebirea dintre ei este precum deosebirea dintre cer si pamant. Omul trebuie sa cugete care dintre cele doua tabere are starea mai buna si sfarsitul mai bun, apoi sa-i dea intaietate si sa-i urmeze calea.

Nu fiecare om cugeta la ceea ce ii foloseste ori il vatama. „Numai cei inzestrati cu minte iau aminte”, adica oamenii cu o ratiune sanatoasa si o gandire desavarsita, cei alesi dintre fiii lui Adam. Insusirile lor sunt cele pe care Allah le pomeneste aici.

Ei „isi implinesc legamantul fata de Allah”, legamantul pe care El l-a luat de la ei si li l-a impus, implinindu-si indatoririle fata de El in chip desavarsit, complet si sincer. Din desavarsirea implinirii face parte faptul ca „nu rup intelegerea” prin care s-au legat fata de Allah. Aceasta cuprinde toate legamintele, intelegerile, juramintele si fagaduintele solemne de adorare. Omul nu ajunge dintre cei inzestrati cu minte carora li s-a fagaduit marea rasplata decat daca le implineste deplin si nu le slabeste ori desface.

Ei „pastreaza legaturile pe care Allah a poruncit sa fie pastrate”. Aceasta porunca are caracter general si cuprinde orice legatura a carei pastrare a fost poruncita: imanul in Allah si in Trimisul Sau, iubirea fata de Allah si fata de Trimis, supunerea deplina si exclusiva fata de El, fara asociat, ascultarea Trimisului, pastrarea legaturilor cu tatal si mama prin bunatate in cuvant si fapta, fara a le arata nerecunostinta ori neascultare, pastrarea legaturilor de rudenie prin binefacere in cuvinte si fapte si grija fata de soti, tovarasi si slujitori, dandu-le deplin drepturile religioase si lumesti.

Pricina care il face pe om sa pastreze aceste legaturi este teama de Allah si teama de Ziua Socotelii. „Se tem de Domnul lor”, iar teama de intalnirea cu El ii opreste sa indrazneasca la neascultare ori sa neglijeze ceea ce El le-a poruncit, temandu-se de pedeapsa si nadajduind rasplata.

Ei „rabda” in implinirea poruncilor, in ferirea de cele interzise si in primirea Hotararii dureroase a lui Allah fara cartire. Ei trebuie sa rabde „cautand Fata Domnului lor”, nu pentru un scop stricat. Rabdarea folositoare este aceea prin care robul isi infraneaza sufletul cautand Multumirea Domnului, apropierea de El si rasplata Sa. Ea este proprie credinciosilor.

Rabdarea obisnuita, prin care omul urmareste sa-si arate taria si sa se mandreasca, se gaseste atat la drepti, cat si la nelegiuiti, la credinciosi si la necredinciosi. Nu aceasta este rabdarea vrednica de lauda.

Ei „implinesc rugaciunea” cu stalpii, conditiile si desavarsirile ei, pe dinafara si pe dinauntru. „Cheltuiesc in taina si pe fata din ceea ce le-am daruit.” Aceasta cuprinde cheltuielile obligatorii, precum zakah si ispasirile, si cheltuielile recomandate, facute dupa nevoie, in taina si pe fata.

Ei „indeparteaza raul prin bine”. Cand cineva le face rau prin cuvant ori fapta, nu raspund cu acelasi rau, ci prin bunatate: daruiesc celui care ii lipseste, il iarta pe cel care ii nedreptateste, pastreaza legatura cu cel care o rupe si fac bine celui care le face rau. Daca astfel raspund celui care ii vatama, cum vor raspunde celui care nu le face rau?

Cei inzestrati cu aceste insusiri nobile „vor avea cea mai buna urmare a Locuintei”: Gradinile Edenului, in care vor ramane vesnic, fara sa iasa si fara sa doreasca sa plece, fiindca nu vor vedea nimic mai bun. Acolo se afla toate desfatarile si bucuriile dorite de suflete.

Din desavarsirea bucuriei face parte faptul ca vor intra impreuna cu cei drepti dintre parintii si urmasii lor, barbati si femei, precum si cu sotii ori sotiile lor, cu semenii, tovarasii si cei iubiti. Ingerii vor intra la ei pe fiecare poarta, ii vor felicita pentru siguranta si pentru cinstea pe care Allah le-a daruit-o, spunand: „Pace asupra voastra”, adica ati primit siguranta si salutul de pace din partea lui Allah, sunteti feriti de orice lucru neplacut si ati dobandit tot ceea ce iubiti.

„Pentru ca ati rabdat.” Rabdarea voastra v-a adus in aceasta stare binecuvantata si in aceste gradini frumoase. „Ce minunata este urmarea Locuintei!” Acela care poarta grija sufletului sau si ii cunoaste valoarea trebuie sa se straduiasca pentru a dobandi macar o parte din insusirile celor inzestrati cu minte, ca poate sa ajunga in aceasta Locuinta dorita de toate inimile, unde se gasesc toate placerile si bucuriile. Pentru aceasta sa se straduiasca si sa se intreaca oamenii.