Yusuf · 12:110–111

Versetele 110 la 111

Allah vesteste ca i-a trimis pe nobilii Sai mesageri, dar nelegiuitii i-au tagaduit. El le-a dat ragaz ca poate vor crede si a continuat sa le dea ragaz pana cand asprimea lor fata de trimisi a ajuns la culme. Atunci, in pofida certitudinii depline a trimisilor si a credintei lor puternice in fagaduinta si avertizarea lui Allah, li se putea strecura in inimi un fel de deznadejde si o slabire a cunoasterii si a certitudinii.

Cand lucrurile au ajuns in aceasta stare, „a venit la ei Ajutorul Nostru. Au fost salvati cei pe care Noi am voit sa-i salvam”, adica trimisii si urmasii lor. „Iar pedeapsa Noastra nu este indepartata de la oamenii nelegiuiti”, de la cei care au savarsit nelegiuiri si au trecut hotarele lui Allah. Ei nu au nicio putere si niciun ajutor.

„In povestirile lor”, in povestirile profetilor si ale trimisilor cu popoarele lor, „este o invatatura pentru cei inzestrati cu minte”. Ei iau aminte la starea celor buni si a celor rai si inteleg ca acela care face asemenea lor va primi ceea ce au primit ei: cinstire ori umilire. Ei invata din aceste povestiri si atributele desavarsirii lui Allah, Intelepciunea Sa mare si faptul ca numai El este vrednic de adorare, fara niciun asociat.

„Acesta nu este un cuvant nascocit”, adica acest Coran in care Allah va relateaza aceste istorii ale nevazutului nu este o poveste nascocita. El este „o confirmare a celor de dinaintea lui”, a Cartilor anterioare, fiind in armonie cu ele si marturisind adevarul lor; este „o lamurire amanuntita a tuturor lucrurilor” de care oamenii au nevoie dintre temeliile religiei, ramurile ei, dovezile si argumentele sale.

El este „o calauzire si o mila pentru oamenii care cred”. Prin stiinta adevarului pe care o dobandesc din el si caruia ii dau intaietate, ei primesc calauzirea, iar prin rasplata pe care o dobandesc in aceasta lume si in Viata de Apoi primesc mila.