Yunus · 10:94–95

Versetele 94 la 95

Allah ii spune Profetului Sau Muhammad: „Daca esti in indoiala cu privire la ceea ce ti-am revelat”, daca este adevarat ori nu, „intreaba-i pe cei care citesc Scriptura de dinaintea ta”, adica pe oamenii echitabili ai Cartii si pe invatatii statornici; ei iti vor confirma adevarul celor vestite si potrivirea lor cu ceea ce au ei.

Daca se spune: multi dintre oamenii Cartii — poate chiar cei mai multi dintre ei, iudeii si crestinii — nu au crezut in Trimisul lui Allah, l-au infruntat si i-au respins chemarea; totusi Allah i-a poruncit Trimisului Sau sa-i ia drept martori si a facut marturia lor dovada a adevarului celor aduse de el. Cum se intelege aceasta? Raspunsul are mai multe laturi:

Prima: cand marturia este atribuita unui grup, unei scoli ori unei tari, sunt avuti in vedere numai oamenii drepti si sinceri dintre ei. Ceilalti nu sunt luati in seama, chiar daca sunt mai numerosi, fiindca marturia se intemeiaza pe dreptate si adevar. Aceasta conditie s-a implinit prin credinta multor rabini si invatati ai lor, precum 'Abdullah ibn Salam si insotitorii lui, precum si a multora care au primit Islamul in vremea Profetului, a califilor de dupa el si mai tarziu.

A doua: marturia oamenilor Cartii in favoarea Trimisului se intemeiaza pe cartea lor, Tawrah, despre care pretind ca o urmeaza. Daca in Tawrah se afla ceea ce se potriveste cu Qur'anul, il adevereste si marturiseste temeinicia lui, atunci, chiar daca toti, de la cel dintai pana la cel din urma, s-ar uni sa tagaduiasca aceasta, tagaduirea lor nu ar vatama cu nimic mesajul adus de Trimis.

A treia: Allah i-a poruncit Trimisului Sau sa invoce marturia oamenilor Cartii asupra adevarului mesajului adus. El a facut aceasta pe fata si a vestit-o inaintea tuturor. Se stie ca multi dintre ei erau dintre cei mai dornici sa zadarniceasca chemarea Trimisului Muhammad. Daca ar fi avut ceva prin care sa respinga cele pomenite de Allah, l-ar fi aratat si l-ar fi facut cunoscut. Pentru ca nu s-a petrecut nimic de felul acesta, neputinta dusmanului de a respinge si recunoasterea celui care a raspuns chemarii sunt dintre cele mai puternice dovezi ale adevarului si temeiniciei acestui Qur'an.

A patra: cei mai multi dintre oamenii Cartii nu au respins chemarea Trimisului, ci cei mai multi au raspuns si s-au supus de buna voie. Trimisul a fost trimis intr-o vreme in care cei mai multi dintre oamenii religiosi de pe pamant erau oameni ai Cartii; nu a trecut mult pana cand cei mai multi locuitori ai Shamului, Egiptului, Irakului si ai tinuturilor invecinate — locuri in care religia oamenilor Cartii era bine inradacinata — au primit Islamul.

Nu au ramas decat conducatorii care au ales intaietatea lumeasca in locul adevarului, cei care i-au urmat dintre oamenii de rand nestiutori si cei care poarta numai numele de crestini, precum europenii apuseni, care in realitate nu cred in Viata de Apoi si nu apartin niciunei religii revelate. Ei isi revendica apartenenta la religia lui Mesia pentru a-si intari stapanirea si a-si masca falsitatea, asa cum stie cel care ii cunoaste si vede limpede starea lor.

Iar cuvintele Sale: „Adevarul a venit la tine” inseamna: adevarul in care nu exista indoiala sub niciun aspect, „de la Domnul tau, asa ca nu fi dintre cei care se indoiesc.” Acest sens este asemenea cuvintelor lui Allah: „Aceasta este o Carte care ti-a fost coborata; sa nu fie in pieptul tau nicio neliniste din pricina ei” [al-A'raf 7:2].

„Si sa nu fii dintre cei care tagaduiesc semnele lui Allah, caci ai fi dintre cei pierduti.” In acest pasaj Allah interzice doua lucruri: indoiala si sovaiala cu privire la acest Qur'an, apoi, mai grav decat acestea, tagaduirea lui, desi el cuprinde semnele limpezi ale lui Allah, care nu pot fi respinse in niciun chip.

Allah a aratat ca urmarea acestei tagaduiri este pierderea: lipsirea de orice castig, prin pierderea rasplatii din aceasta lume si din Viata de Apoi si prin dobandirea pedepsei in amandoua. Interzicerea unui lucru cuprinde porunca implinirii opusului sau; prin urmare, aici se afla porunca de a crede deplin in Qur'an, de a avea inima linistita prin el, de a-l invata si de a lucra potrivit lui.

Prin aceasta, robul ajunge dintre cei care izbutesc, care dobandesc cele mai inalte teluri, cele mai alese dorinte si cele mai desavarsite virtuti, iar pierderea este indepartata de la ei.